marți, 18 august 2009
duminică, 16 august 2009
Michael Shermer - De ce cred oamenii in bazaconii
Sincer, am cumparat cartea atrasa de titlul provocator. Nu stiam nimic despre autor sau despre sceptici ca miscare. Cartea reprezinta o selectie de articole publicate in revista Skeptic de Michael Shermer, profesor la Occidental College si fondator al Societatii Scepticilor. De-a lungul intregii carti am avut un sentiment de discomfort caruia i-am identificat abia spre finalul lecturii cauzele:
1. Titlul cartii nu are foarte multe in comun cu subiectul/subiectele tratate. Autorul nu ne spune de ce cred oamenii in bazaconii decat abia in ultimul capitol, in rest vorbindu-ne despre lucruri in care oamenii cred, de la OZN-uri si extrateresti pana la creationism si negarea Holocaustului.
2. Asezarea Creationismului alaturi de negarea Holocaustului ca moduri gresite de a privi lucrurile. Shermer ne spune ca am primit mostenire doua tipuri de erori de gandire - tipul 1 de erori: a crede ceva fals (OZN-uri, spiritism) si tipul 2 de eroari: a respinge un adevar (Creationismul care neaga teoria evolutiei speciei pe de o parte si si negarea Holocaustului pe de alta parte). Asezarea unei monstruozitati de genul negarii Holocaustului alaturi de Creationism nu cred ca este intamplatoare si o consider pe undeva manipulativa.
3. Cred ca stiinta joaca un rol extrem de important in evolutia noastra, dar am avut senzatia ca Shermer are tendinta de a-l detrona pe Dumnezeu si a pune in locul acestuia Stiinta. In unele momente, ca cititor neavizat ar fi trebuit sa-l cred pe autor pe cuvant cand au fost aduse in discutie experimente stiintifice, teoria haosului sau legile termodinamicii. :) La un moment dat ne spune ca unul dintre argumentele creationistilor este faptul ca ochiul nu ar fi putut aparea ca un accident sau un exepriment al naturii data fiind complexitatea sa. Shermer ne spune ca se poate si ne trimite la cartea lui Richard Dawkins Ceasornicarul orb (aparuta la Humanitas). Ca o paranteza, cartea acestuia din urma, Himera credintei in Dumnezeu se afla in biblioteca mea de ceva vreme asteptand sa fie citita.
Ce mi-a placut in schimb in aceasta carte sunt capitolele despre Ayn Rand si despre negarea Holocaustului. Sunt capitolele pe care probabil le-am simtit cel mai aproape dat fiind faptul ca se inscriu in zona mea de interes.
In concluzie, mi s-a confirmat inca o data ca o doza de scepticism este buna intotdeauna, chiar si atunci cand este vorba despre cartea unui sceptic.