Probabil ca voi spune de nenumarate ori ca o carte am citit-o accidental. Este adevarat avand in vedere ca pe piata apar zeci de volume din care trebuie sa selectezi. Ceea ce te atrage este fie coperta, fie editura, fie recomandarea cuiva in care ai incredere. Istoria iubirii este o carte pe care poate n-as fi citit-o, considerand-o siropoasa, daca nu ar fi fost coperta care mi s-a parut superba. Trebuie sa spun ca surpriza a fost foarte mare. Este una dintre acele carti pe care ti le-ai dori sa le descoperi daca ai fi agent literar. O carte care a placut tuturor celor carora le-am recomandat-o, o carte tandra, cu personaje savuroase si misterioase (pe Amazon exista grupuri de discutii pe marginea acestei carti). Titlul cartii este inselator pentru cei care se asteapta la o insiruire plicticoasa despre diferitele forme pe care le imbraca amorul de-a lungul veacurilor. Este o carte care nu teoretizeaza iubirea ci o face sa apara vie dintre randuri: iubirea fata de o femeie, fata de parinti sau copii sau pur si simplu iubirea fata de cel de langa tine sau fata de viata. Nu mi-a placut reactia pe care au avut-o unii cititori care au strambat din nas cand au aflat ca autoarea este evreica. Nu credeam ca am sa aud asa ceva vreodata.
Un comentariu:
mie cartea asta nu mi-a placut, mi s-a parut si lunga si plictisitoare...asta in ciuda faptului ca toate cunostintele mele au fost incantate dupa ce-au terminat-o:d
sper s-o pot reciti intr-o buna zi si poate-mi schimb parerea, poate-i descoper farmecul. pana atunci, astept parerile voastre:)
Trimiteți un comentariu