Omul perna

A fost odata ca niciodata un om care era facut numai din perne. Perne moi si albe in care puteai sa te pierzi. Omul acesta avea si o perna pe post de fata, o perna cu un zambet foarte larg. Din pacate, meseria omului perna era una foarte trista: omul perna trebuia sa convinga copiii sa se sinucida. Trebuia sa convinga copiii care urmau sa aiba o viata plina de abuzuri si greutati sa se sinucida pentru ca oricum cand vor fi ajuns adulti vor fi facut acelasi lucru. Daca ii convingea sa se sinucida cand erau inca copii i-ar fi salvat de o viata de durere....
Povestea aceasta, spusa cu mai putin talent decat am auzit-o eu face parte din piesa Omul perna pe care am vazut-o aseara in cadrul Festivalului de Teatru. A fost jucata de niste tineri extrem de talentati de la Teatrul Maria Filotti din Braila. O piesa care merita vazuta.
Si un link catre o recenzie pe care nu as fi reusit sa o scriu, dar pe care o simt aproape.
http://agenda.liternet.ro/articol/8074/Karin-Budrugeac/Copilarii-petrecute-in-intuneric-Omul-Perna.html