Nimic. Sau cel putin asa cred eu. Se pare insa ca Oana Zavoranu crede cu totul altceva. Acum cateva zile am urmarit siderata cum il transforma pe tatal dumneaei - Nelu Banicioiu (devenit personaj de carte in Confesiunile unui cafegiu)dintr-un om condamnat pentru delapidare in timpul regimului comunist, intr-un oropsit al sortii, o victima a sistemului. Mi s-a parut cu atat mai strigator la cer cu cat transformandu-l astfel, il apropii de un Goma sau o Doina Cornea ca sa nu aduc in discutie sutele daca nu miile de condamnati de la Canal sau de prin alte parti care au spus un NU hotarat sistemului. Conform acestei logici toti sutii, violatorii si alte tipuri de fauna au fost condamnati pe nedrept, ei fiind de fapt opozanti ai sistemului. Halal logica, halal tara!
A fost odata ca niciodata un om care era facut numai din perne. Perne moi si albe in care puteai sa te pierzi. Omul acesta avea si o perna pe post de fata, o perna cu un zambet foarte larg. Din pacate, meseria omului perna era una foarte trista: omul perna trebuia sa convinga copiii sa se sinucida. Trebuia sa convinga copiii care urmau sa aiba o viata plina de abuzuri si greutati sa se sinucida pentru ca oricum cand vor fi ajuns adulti vor fi facut acelasi lucru. Daca ii convingea sa se sinucida cand erau inca copii i-ar fi salvat de o viata de durere.... Povestea aceasta, spusa cu mai putin talent decat am auzit-o eu face parte din piesa Omul perna pe care am vazut-o aseara in cadrul Festivalului de Teatru. A fost jucata de niste tineri extrem de talentati de la Teatrul Maria Filotti din Braila. O piesa care merita vazuta. Si un link catre o recenzie pe care nu as fi reusit sa o scriu, dar pe care o simt aproape. http://agenda.liternet.ro/articol/8074/Karin-Budrugeac/Copilarii-petrecute-in-intuneric-Omul-Perna.html
Am descoperit ca prea multe zile libere ma transforma intr-o lenesa de mare clasa care nu face aproape nimic...citeste, vede cateva filme si doaaarme. Am constientizat gratie colegilor mei ca au trecut 10 ani de cand am terminat facultatea (fuck!) - e blogul meu, deci pot folosi asemenea expresii uneori:) Am fost la teatru - a inceput la Iasi Euroart - mai slab ca in ceilalti ani, cu mai putine piese...asta seara am vazut Actorul cu Mihai Malaimare acompaniat de Mircea Tiberian...nu m-a dat pe spate...dar de la Beatles si toata lumea era a mea nu prea m-a mai dat nimic pe spate.. Saptamana viitoare incepe Targul de Carte...sper sa nu se fi certat iarasi editorii ca chiorii si sa vina la Iasi...anul acesta are loc la Polivalenta...
Ultimele carti ale lui King incepusera sa mi se para plictisitoare, dat fiind faptul ca aveam impresia ca pe undeva incepe sa se repete. Parca nu mai reusea sa ma prinda asa cum o facuse candva cu IT sau Shining. Lucrurile s-au schimbat o data ce am deschis Duma Key. Am citit editia in romaneste (care fie vorba intre noi mi se pare scumpa cu draci, asa incat ii multumesc Otiliei ca mi-a permis sa o imprumut:)), dar am preferat sa asez aici coperta editiei in limba engleza pentru ca mi se pare mult mai potrivita. Pentru cei care l-au citit pe King diferentele nu vor fi foarte mari, dar va fi o incantare modul in care reuseste sa-si creeze personajele, modul in care reuseste sa transforme lucruri, evenimente si oameni obisnuiti in Altceva. Mi se pare ca se rafineaza din ce in ce mai mult. Ideea de Rau stravechi, aflat dincolo de puterea noastra de intelegere se regaseste si in alte carti ale autorului, dar ce ma fascineaza este modul in care reuseste sa se joace cu acest concept si sa ni-l prezinte mereu sub o alta forma.