Romania mea -I

In ultimele zile asist la discutii aprinse vis-a-vis de reactia italienilor si a altor neamuri satule de romani. Ce sa zic? Ii inteleg prea bine dat fiind faptul ca si eu una care traiesc in Romania m-am saturat de aceasta natie. Toate falsele revolte si luari de pozitie ocolesc o realitate crunta: suntem un neam de lingai, de lasi si lenesi. Cei care incearca sa faca ceva sau cel putin sa-si traiasca viata normal si conform unor principii sunt in cel mai bun caz luati in ras si in cel mai rau caz agresati psihic si fizic in fiecare zi de marlania celor din jur. Suntem o societate bolnava si nu avem suficienti anticorpi pentru a ne insanatosi. Mica ciupeala, barfa, lasitatea de a-si asuma o pozitie clara si fara echivoc sunt considerate semne de inteligenta si "calitati" sigure care ajuta la reusita in viata a individului cunoscut sub numele de roman. Totul incepe de acasa, de acolo de unde pleaca fiecare dintre noi, din pacate in ultimul timp fara bagajul bunului simt si al respectului pentru cel de langa tine. M-am hotarat sa scriu cate ceva despre aceasta Romanie mica, meschina si de doi lei pe care o vad si o traiesc in fiecare zi.