Christopher Paolini - Brisingr

Nu prea stiu cum sa incep... sa spun ca aceasta carte m-a dezamagit. Este vorba despre Brisingr, teoretic ultimul volum al trilogiei lui Paolini. Mai nou, trilogia s-a transformat, adica nu mai este trilogie....o sa mai fie un volum, al patrulea. Banuiesc ca sunt cam incoerenta, dar imi este greu sa iert un autor ca m-a tradat. Cartea aceasta nu numai ca este comerciala, dar la un moment dat devine de-a dreptul plictisitoare. Sincer, la un moment dat aveam senzatia ca ma uit (sau joc prost) Heroes. Personajele nu mai au nici un fel de profunzime, discutiile dintre Eragon si Saphira sunt de-a dreptul jenante si pentru a mai umple paginile, fratele lui Eragon - Roran - devine un personaj din ce in ce mai important. Ce mai, un erou de-a dreptul de stai sa te gandesti daca nu cumva singurul avantaj al lui Eragon este ca i-a picat in brate oul dragonului...Ce vreau sa zic este faptul ca Roran pare a se descurca mai bine decat Eragon in a fi erou...si fara ajutorul vreunei vraji sau a unui dragon. Am sa citesc si a patra carte cand va aparea in speranta ca totusi autorul va reveni la sentimente mai bune si va scrie fantasy si nu prostioare. Scuze:)