Acum o saptamana am primit un telefon de la prietenul unui prieten in care eram intrebata daca nu vreau sa particip la Periferic 8 si mai exact la un proiect al artistei Dora Garcia. In trecut am colaborat cu Asociatia culturala Vector pe diverse proiecte asa incat am fost de acord. Asa face omul cand nu stie in ce se baga. Intelesesem initial ca este vorba de prezentarea unei carti favorite de catre oameni din arii si cu preocupari diferite. Cu cateva zile inainte de eveniment ne-am intalnit cu artista pentru a afla mai multe despre acest proiect. Prima mea surpriza a fost cea legata de ceilalti participanti: Florin Lazarescu, Dan Lungu, Doris Mironescu, etc. Adica cititori profesionisti recte profesori de literatura, critici sau chiar scriitori. In acest grup specializat eram singurul outsider. Adica singurul Cititor. Am luat situatia ca atare, desi sincera sa fiu era oarecum inconfortabil. Un alt moment jenant a fost cel in care, spre surpiza mea, niciunul dintre ceilalti invitati nu prea stia cu ce se mananca cartea despre care ma hotarasem sa vorbesc (Khaled Hosseini - Vanatorii de zmeie). Alegerea acestei carti a fost oarecum conjuncturala, dat fiind faptul ca in momentul in care am fost intrebata la telefon care este cartea mea favorita am gasit intrebarea oarecum de oracol de gimnaziu, dat fiind faptul ca eu cred ca fiecare varsta are cartea ei preferata. Imi place sa cred ca maturizandu-ma evoluez si in ceea ce priveste lectura. In plus, in momentul in care mi s-a spus ca ar fi preferabil sa fac cartea cadou am renuntat la a vorbi despre Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin dat fiind faptul ca acea carte este de nedaruit, pentru mine cel putin. M-am hotarat sa vorbesc despre cartea lui Hosseini pentru ca m-a emotionat asa cum de multa vreme nu o facuse vreo carte.
Sentimentul de outsider a persistat si in timpul evenimentului, dat fiind faptul ca eu cred ca citesc inca cu inocenta (nu naivitate cum a preferat sa comenteze Antonio Patras) si cu bucurie o carte care ma prinde fara sa pornesc la vantoare de stiluri, metafore sau curente literare. Imi place sa ma bucur de o carte buna. Cred totodata ca o carte buna lasa loc de interpretare pentru fiecare. Daca, in plus, acea carte ma face sa constientizez anumite lucruri cu atat mai bine. Cineva spunea ca si-a pierdut placerea de a citi, citind cu greutate chiar si cartile despre care trebuie sa scrie. Nu as vrea sa ajung acolo pentru ca as pierde ceva cu adevarat esential, practic magia povestii. Sper ca si in continuare singurele carti pe care le voi citi cu creionul in mana si la care voi face notite vor fi cartile de istorie:)
In concluzie: cititi si va bucurati!
Sentimentul de outsider a persistat si in timpul evenimentului, dat fiind faptul ca eu cred ca citesc inca cu inocenta (nu naivitate cum a preferat sa comenteze Antonio Patras) si cu bucurie o carte care ma prinde fara sa pornesc la vantoare de stiluri, metafore sau curente literare. Imi place sa ma bucur de o carte buna. Cred totodata ca o carte buna lasa loc de interpretare pentru fiecare. Daca, in plus, acea carte ma face sa constientizez anumite lucruri cu atat mai bine. Cineva spunea ca si-a pierdut placerea de a citi, citind cu greutate chiar si cartile despre care trebuie sa scrie. Nu as vrea sa ajung acolo pentru ca as pierde ceva cu adevarat esential, practic magia povestii. Sper ca si in continuare singurele carti pe care le voi citi cu creionul in mana si la care voi face notite vor fi cartile de istorie:)
In concluzie: cititi si va bucurati!
5 comentarii:
impressive
Eu cred c-ati inteles rau sensul cuvantului "naivitate" in situatia data (eram si eu acolo, deci cunosc contextul). "Pictorul naiv" (de exemplu) nu e un "pictor credul", ci "un pictor ce ignoră intenţionat perspectiva, anatomia artistică, legile proporţiilor şi ale compoziţiei, inspirându-se adesea din pictura populară" (conform DEX), sau chiar un "pictor autodidact", care n-a trecut prin invatamantul artistic.
Poate n-am fost nici eu suficient de clara in situatia data:). Din fericire sunt altii care o spun mai bine decat mine. De exemplu Amos Oz in interviul din ultimul numar al Dilematecii: "Literatura e un mijloc de dialog intre oameni din tari si culturi diferite. Literatura poate prezenta o civilizatie, unei alte civilizatii. Daca vreau sa cunosc viata dintr-o alta tara, cel mai sigur mod e sa ma apuc sa citesc un roman din acea tara. E chiar mai util decat o calatorie. Literatura te poarta in case private, in mintile oamenilor locului, in spatii in care nu vei ajunge niciodata ca turist. (...)Literatura e un mod de cunoastere intima intre oameni."
imi pare rau de supararea ta, diana. am fost si eu dezamagit, insa nu atat de discutie, la care nu am putut fi decat 5 minute, la inceput, cat mai degraba de continutul bienalei. sau, mai bine spus, de continutul care ar fi putut fi si care nu este.
v.
AAA Vlad, dar eu nu sunt suparata:)) Chiar deloc. Pur si smplu asa am vazut eu lucrurile. Ceea ce am dorit eu sa transmit a fost ideea de a nu transforma experienta lecturii intr-o meserie. Inteleg ca sunt oameni care si-au facut o cariera din asta, dar noi ceilalti vrem inca sa ne emotionam, sa visam, sa plangem sau sa radem atunci cand citim o carte.
Trimiteți un comentariu