Ca de obicei, o carte care starneste discutii ma face curioasa. De aceea am citit primul volum din Millennium, pe celelalte doua le-am citit de placere.:)
Recunosc ca nu m-au dat pe spate, dar mi-au placut. Mi-au placut pentru ca sunt coerente, credibile si cu multe detalii despre Suedia si scandalurile de coruptie, pedofilie, prostitutie, etc. reale. Mi s-a parut super ok tipul de jurnalism practicat de cei de la Millennium si m-a facut sa ma intreb de ce nu scriu si ai nostri la fel...Bine, stiu ca e un roman, dar dupa cum spuneam in subsol gasesti detalii despre cazuri reale descoperite/deconspirate de catre jurnalisti, articolele aparute pe baza cercetarilor acestora ducand nu de putine ori la caderea vreunui guvern...Cati dintre politicienii nostri si-au dat/si-ar da demisia daca ar fi expusi in acest fel in presa? Pe de alta parte cine sa-i expuna in conditiile in care presa este ea insasi parte a acestui carusel al coruptiei. Sincer, mi-as dori un ziar ca Millennium.
Mi-a mai placut si Lisbeth, asa cum e ea total asociala. Mi-a placut ideea cu Republica hackerilor:) M-am cam plictisit de anchetele politistilor cu nume imposibile si la un moment dat am avut senzatia ca Larsson se lungeste cam prea mult.
Per ansamblu insa cred ca merita citite. Sa nu va sperie grosimea volumelor pentru ca e o lectura care merge repede si te face sa-ti doresti sa dai pagina.
PS: Multumesc fetelor de la Humanitas. Stiu ele de ce:)
lucruri in care oamenii cred, de la OZN-uri si extrateresti pana la creationism si negarea Holocaustului.
