Despre Constantin Tanase si nu numai

Nu sunt o mare cititoare de ziare. Drept dovada, abia astazi mi-a cazut sub ochi un articol al lui Grigore Cartianu publicat in Adevarul in data de 18 februarie 2010. Mi-a placut tot articolul, dar m-a impresionat mai ales o povestioara care il are ca personaj central pe Constantin Tanase. Am sa reproduc o bucata din articolul mentionat cu precizarea ca ar merita citit integral:
"I-as aminti doar ca a existat un actor pe nume Constantin Tanase. Unul care, povestesc martorii vremii, n-a ezitat sa satirizeze Armata Rosie, care in vara anului 1944 navalise in Romania. Tanase a taxat pe scena, intr-un cuplet, obiceiul ostasilor sovietici de a "rechizitiona" ceasuri de la populatia civila, pe care o soma cu formula "Davai ceas". Acel cuplet a ramas celebru:
"Rau era cu "der, die, das"
Da-i mai rau cu "Davai ceas"
De la Nistru pan' la Don -
Davai ceas, davai palton.
Davai ceas, davai mosie,
Haraso tovarasie".
Constantin Tanase a fost arestat si somat sa nu mai joace piesa. Surpriza insa: la urmatorul spectacol, marele actor a aparut pe scena intr-un pardesiu imens, cu "ciorchini" de ceasuri pe ambele maini. Apoi, fara sa scoata un cuvant, si-a deschis pardesiul, scotand un imens ceas cu pendula. Aratand spre acesta, a spus doar atat: "El tic, eu tac; el tic, eu tac." Se intampla in august 1945 la capatul unui an de ocupatie sovietica."

Cartile copilariei

De o buna bucata de vreme incerc sa gasesc prin anticariate cartile pe care am invatat sa citesc, cartile care m-au facut sa devin dependenta de lectura, cartile care m-au invatat sa visez. Incep cu cele care mi-au deschis gustul:
- Basmele lui Hauff (cartea pe care am invatat sa citesc), in format mare, cu foaia densa, cu imagini alb negru pe care le-am colorat cu mare atentie cu o cutie de carioci chinezesti...
- Zanele din Valea Cerbului - una dintre cele mai frumoase carti romanesti de povesti pe care am vazut-o vreodata. A fost reeditata prin 90 de o editura obscura intr-un format mizerabil si cu o ilustratie urata, urata...
- Povestile lui Creanga - o editie tot de pe la 1979, carte cu coperti galbene pe care am iubit-o nespus.
- Aventurile lui Habarnam, evident editia albastra:)
- Cei trei grasani - care mi s-a parut de mica cam creepy, dar imi placea pentru ca era cartonata si colorata:)
- O culegere de povesti (Cenusareasa, Alba ca Zapada) intr-o editie cu ilustratii atat de frumoase incat si eu, baietoasa fiind, m-am visat datorita acestei carti pentru o secunda printesa..
- Jules Verne si revista Anticipatia (prima lectura Caverne de otel) care m-au transformat in devorator de SF si fantasy:)
- 1001 de nopti - volumele din BPT, dar si o editie cartonata din care nu aveam decat un singur volum, care m-a invatat sa privesc si sa recunosc o tapiserie persana...
- Basmele lui Vladimir Colin, o editie fara poze, dar superba.
- Alexandru Mitru - Din marile legende ale lumii - o editie ilustrata de pe la 1976.
- Shakespeare repovestit de Charles si Mary Lamb - citita noaptea, in timp ce eram singura acasa, parintii fiind plecati pentru ca se opera mama de ulcer:)

Si,recunosc ca nu pot sa ma gandesc la anii aceia fara sa imi amintesc de povestile spuse de bunica mea, bunica care transforma orice flecustent intr-un lucru de poveste. Dupa cum spunea bunicul meu care se oprea si el din treaba ca sa o asculte cu noi, copiii: "Lenuta, tu ar trebui sa fii inregistrata, asa de frumos le povestesti!"

Declaratie pe propria raspundere:)

Subsemnata declar pe propria raspundere ca il iubesc pe Terry Pratchett. Mai bine spus iubesc Lumea Disc si toate personajele care se perinda/flutura pe acolo. De fiecare data cand deschid o carte din aceasta serie stiu ca ma voi distra copios, ca voi aprecia umorul autorului si modul in care te pune pe ganduri vis-a-vis de chestii serioase.

Ultima mea achizitie este "Domnul cu coasa" si nu pot decat sa o recomand cu caldura. Sunt, poate pentru prima oara, de acord cu ceea ce scrie pe coperta a patra a unei cartii: " Daca esti un admirator vechi, te vei bucura de aceasta carte la fel de mult ca si de celelalte; daca acum faci cunostinta cu Pratchett, ce naiba ti-a luat atat?"

Nu ma pot abtine sa nu va dau cateva mostre: :)

"Nu ca doamna Cake nu ar fi fost o femeie religioasa. Era, intr-adevar, dupa cum s-a sugerat deja, o femeie foarte religioasa. Nu exista biserica, templu, moschee sau mic grup de pietre puse in picioare nicaieri in oras la care sa nu fi mers intr-un moment sau altul, motiv pentru care era mai temuta decat o Epoca a Iluminismului; doar aparitia in prag a micului corp gras al doamnei Cake era de ajuns pentru a-i impietri ca morti pe cei mai multi preoti in mijlocul slujbei."

"Si toate vietile aveau exact aceeasi lungime. Chiar si cele foarte lungi si cele foarte scurte. Din punctul de vedere al eternitatii, oricum."

Tennessee Williams - Memorii ale unui batran crocodil

Week-end-ul acesta am iesit cu o prietena in oras pentru a bate librariile si a spiona ce au reusit cei de la Librariile Alexandria sa faca in locul librariei noastre.:) Nu au reusit sa faca mare lucru (poate doar sa puna pe pereti in loc de carti genti de vreo 400 RON/buc...) si, ca urmare a acestei dezamagiri am sters-o sa ne clatim ochii la Avant-Garde. Acolo am dat peste aceste Memorii...norocul meu. Cu cateva saptamani in urma vazusem The Roman Spring of Mrs. Stone cu Helen Mirren asa incat cartea a fost mai mult decat bine-venita. Nu prea stiu ce sa scriu despre Memorii in sine...M-au emotionat, m-au contrariat, m-au provocat asa incat nu le-am lasat din mana pana ce nu le-am terminat. Am descoperit un Tennessee Williams capricios, indragostit, cinic, dar si profund atasat surorii sale. Am intrat gratie acestor Memorii intr-o lume populata de Elia Kazan, Gore Vidal, Carson McCullers si multi altii pe care va las sa-i descoperiti singuri. Am invatat ca dragostea este la fel pentru toata lumea si ca te echilibreaza daca este impartasita. Memoriile m-au facut sa imi pregatesc o lista lunga de filme pe care sper ca le voi putea vedea cat de curand...dat fiind faptul ca o mare parte din punerile in scena de care vorbeste TW in carte nu au fost niciodata inregistrate... Cat despre vreun volum in care sa se regaseasca toate piesele nu am stiinta...Au ramas filmele, filmele cu Vivien Leigh si Marlon Brando... Dintre pozele care insotesc textul este una care mi-a ramas legata de suflet. Este vorba de o fotografie a mamei autorului facuta, dupa scrie TW de "curtezanul ei favorit, dupa ce s-a maritat cu C.C. Williams." O carte care merita citita si simtita fie ca va place TW ori ba.

" Ce inseamna sa fii scriitor? As spune ca inseamna sa fii liber.

Stiu ca unii scriitori nu sunt liberi, ca sunt angajati profesional, ceea ce e cu totul altceva. (...)

A fi liber inseamna a-ti implini viata.

Inseamna un mare numar de libertati.

Inseamna libertatea de a te opri cand ai chef, de a te duce mai departe unde si cand ai chef, inseamna sa calatoresti pe ici pe colo, pretutindeni, sa iesi dintr-un hotel si sa intri in altul, sa fii trist sau fericit, fara nici o obstructie si fara prea mari regrete. "

Tennessee Williams