Romania mea - Intrebare

Oare cu ce reusesc unii sa murdareasca scaunele din tramvai de arata mai ceva ca salopeta unui muncitor de la service?! Stiti jegul acela negru si unsuros de care te lovesti cand vrei sa te asezi pe un scaun....

Romania mea - Despre hoti si oameni cinstiti

De ceva vreme ma intreb cum putem deosebi hotii de oamenii cinstiti din Romania, cat de sesizabile sunt aceste diferente si ce-l determina pe un om sa se considere cinstit fata de vecinul, prietenul, colegul sau seful sau pe care il numeste hot. Asadar, nu vreau sa ma refer aici la hotii profesionisti, adica la cei care te lasa fara portofel daca nu iti pazesti bine geanta, la cei care sparg apartamente cand proprietarii sunt in vacanta sau la cei care fura opere de arta pe care in ignoranta lor incearca sa le vanda apoi pe nimic. Nu, vreau sa ma refer aici la hotia marunta, meschina a romanului de rand. Ma refer la cei care primesc biletul compostat al vatmanului crezand ca astfel fac o afacere buna neplatindu-si biletul, la cei care intrand intr-un magazin de mobila si gasind din intamplare un imbus uitat de un angajat il baga in buzunar, de cei care iau si pliantele vecinilor lasate in cutiile postale si care cu toate acestea se considera oameni cinstiti. Vreau sa vorbesc de angajatele de la magazinele alimentare care uita sa-ti dea rest bagandu-ti pe gat in cel mai bun caz o bomboana de duzina sau o guma de mestecat. Ma intreb daca nu as avea eu sa le dau 1 ban daca ar accepta acea guma inapoi ca plata. Ma refer la cei pe care ii chemi acasa sa-ti repare, zugraveasca sau sa-ti instaleze ceva si care te lasa fara telefoanele mobile dupa cum au patit niste prieteni. Despre cei care intra in librarii si fura carti nu pentru ca saracii nu ar avea bani sa si le cumpere si sunt innebuniti sa le citeasca ci pentru ca fie au o comanda, fie pentru ca au nevoie de bani pentru o cinzeaca. Toti acestia se considera oameni cinstiti. Problema este ca sunt oameni cinstiti si pentru organele legii care nu considera furtul unei carti sau al unui telefon o infractiune. "E doar o carte, doamna!" Sa ne deranjam doar pentru o carte?! Domnilor, hotia este hotie indiferent ca este vorba de un pai sau de un teren sau mai stiu eu ce. Vorba aceea are mult adevar: cine fura azi un ou maine va fura un bou.
Mecansimul care ii face pe acesti oameni sa se considere cetateni corecti si de nadejde dar si buni crestini pe mine una ma sidereaza. Cred ca inexistenta unor principii morale la cei mai multi dintre romani se reflecta in marea coruptie, in indivizii care nu se sfiesc sa faca averi de milioane de dolari din afaceri cu statul si alte matrapazlacuri. Si incep sa cred ca cetateanul de rand care se arata revoltat de faptele acestora este de multe ori revoltat de faptul ca nu se afla el in locul aceluia si ca toata smecheria lui se reduce doar la miccile gainarii de care vorbeam mai sus.

Romania mea - Viata la bloc

Dupa eforturi considerabile si dupa un credit care ne-a indatorat aproape pe viata, eu si sotul meu ne-am cumparat un apartament. Procesul a fost laborios, dat fiind faptul ca multi dintre cei care vand apartamente cer cu nesimtire preturi incredibile pentru cocinile pe care le numesc case. Dar asta este o alta poveste. Ne-am gandit sa gasim o zona decenta, semi-centrala pentru a fugi de periferie unde maneaua este singurul gen muzical (daca se poate numi astfel) cunoscut, unde chefurile in mijlocul saptamanii sunt ceva frecvent, unde vezi baietasi pe la colturi care practic freaca menta, dar se cred buricul pamantului, unde vecinii nu aerisesc caloriferele in prag de iarna pentru a nu plati caldura si tot asa. Experientele anterioare, ale anilor de chirie si de stat cu socrii, specifice generatiei noastre 30-35 de ani ne-au determinat sa alegem, credeam noi, cu atentie. Dupa o luna de renovare, in care am fost nevoiti sa schimbam parchetul, sa varuim si toate cele pentru a crea un spatiu decent ne-am mutat. In prima zi, pe la ora 3 dupa-amiaza un vecin s-a gandit ca este momentul sa-si incerce calitatile vocale timp de vreo ora pe aceeasi melodie. Mi-am calmat sotul, ramas cu sechele dupa noptile in care "participa" la chefurile manelistice ale vecinilor, devenit intre timp un reclamagiu notoriu la sectia de politie de care apartineam si care din pacate nu a facut aproape niciodata nimic, spunandu-i mai in gluma mai in serios ca macar noul nostru vecin asculta muzica mai buna. A doua seara a decurs normal, dar probabil ca deja fusese prea mult. In a treia seara, duduiau peretii de discutii aprinse, de schelalaituri de caine si de zgomotele unei emisiuni de radio sau TV asculatata la un nivel prea inalt. Sa nu credeti acum ca ne culcam o data cu gainile....Povestea aceasta se intampla undeva pe la 12 noaptea. Pe la trei, sotul meu a cedat si s-a dus sa-i roage sa dea sonorul mai incet pentru ca suntem in mijlocul saptamanii si am vrea sa dormim. Mi s-a parut ca dureaza mult prea mult aceasta discutie asa ca am iesit sa vad ce se intampla. Ei bine, sotul meu care este un informatician de altfel linistit, se incaierase cu masculul jignit al vecinei. Acesta se simtise agasat si agresat de cererea sotului meu considerand ca in casa lui are dreptul sa faca ce vrea, chit ca deranjeaza vecinii. Sa nu va imaginati ca vrobim aici de vreun tanar cu sange fierbinte si iute, ci de un domn cam de 40-45 de ani. Politia, la care am apelat ceva mai tarziu in cursul aceleasi dimineti a luat o declaratie si a ridicat din umeri.
Conluziile mele vis-a-vis de acest episod:
1. Romanul nu este constient ca democratia implica si obligatii nu numai drepturi. Nu crede ca libertatea lui ar trebui sa se opreasca acolo unde incepe sa o incalce pe a celui de langa el. Citeam azi ca oamenii s-ar putea imparti in nemti si rusi si ca noi suntem un fel de rusi. Oare asta inseamna ca nu suntem capabili sa ne guvernam conform principiilor democratice care incep dupa mine cu respectarea celui de langa tine, si ca avem nevoie de un bici care sa ne faca sa nu derapam?
2. Nu exista nici un fel de coeziune sociala intre oameni. Desi muzica, scandalul, cheful sau orice alt eveniment deranjeaza pe toti vecinii foarte rar se gaseste cineva care sa protesteze, iar atunci cand acesta o face ceilalti stau ascunsi pe dupa usa si nu intervin in nici un fel. Sa fie frica? Sa fie faptul ca sunt constienti ca la un moment dat s-ar putea afla chiar ei in rolul petrecaretului luat la rost? Sa fie lasitate fata de o pozitie clara in fata vecinului care, vai Doamne, s-ar putea sa nu-i mai raspunda la salut? Pe ce principii se construieste o societate? Pe ce baze si principii se coalizeaza romanii?
3. Pentru politia romana pe primul loc nu se afla protejarea cetateanului corect si platitor de taxe ci iesirea bine in rapoartele despre rata infractionalitatii. De aceea prima reactie a unui politist cand vrei sa reclami ceva este aceea de a te descuraja. Desi ar trebui sa te protejeze si sa aplice legea ei sunt primii care incearca sa o ocoleasca. De cate ori nu am auzit raspunsuri de genul " Lasati ca este chef. Sa se bucure si ei. Ce vreti sa facem noi? Ce putem face? Ca doar e week-end". Ca si cum week-end-ul ar trebui sa fie un moment de betivaneala, galagie si alte cele. Nu poate exista o societate care sa functioneze fara institutii competente. Ca cetatean al acestei tari nu ma simt aparat in nici un fel in fata indivizilor de acest fel. Nu simt nici un respect fata de politistul care trece pe langa mine si cred ca in cazul in care as avea o problema ar fi primul care ar lua-o la sanatoasa. Politia comunitara nu vad sa aiba vreun rol decat poate acela de a oferi un job caldut unor indivizi incapabili sa faca altceva decat sa patruleze inutil pe strazi.
Aceasta este Romania mea, a unei femei de treizeci si ceva de ani, care vede la stiri cum un copil de 6 ani este violat cu bestialitate si este intrebata de ce este atat de revoltata, ca doar nu este copilul ei, cum Roma devine sinonima cu infractorii romani, cum politia ridica din umeri in fata disparitiilor de copii gasiti apoi aruncati in tomberoane. O Romanie in care cei mai multi doar mimeaza ca sunt civilizati, unde lamentatiile manelistice modeleaza generatii, unde cred ca cei ca mine simt ca nu au nici o sansa de a trai normal, adica dupa normele bunului simt.

Romania mea -I

In ultimele zile asist la discutii aprinse vis-a-vis de reactia italienilor si a altor neamuri satule de romani. Ce sa zic? Ii inteleg prea bine dat fiind faptul ca si eu una care traiesc in Romania m-am saturat de aceasta natie. Toate falsele revolte si luari de pozitie ocolesc o realitate crunta: suntem un neam de lingai, de lasi si lenesi. Cei care incearca sa faca ceva sau cel putin sa-si traiasca viata normal si conform unor principii sunt in cel mai bun caz luati in ras si in cel mai rau caz agresati psihic si fizic in fiecare zi de marlania celor din jur. Suntem o societate bolnava si nu avem suficienti anticorpi pentru a ne insanatosi. Mica ciupeala, barfa, lasitatea de a-si asuma o pozitie clara si fara echivoc sunt considerate semne de inteligenta si "calitati" sigure care ajuta la reusita in viata a individului cunoscut sub numele de roman. Totul incepe de acasa, de acolo de unde pleaca fiecare dintre noi, din pacate in ultimul timp fara bagajul bunului simt si al respectului pentru cel de langa tine. M-am hotarat sa scriu cate ceva despre aceasta Romanie mica, meschina si de doi lei pe care o vad si o traiesc in fiecare zi.

Ann Patchett - Belcanto

Mai aveti rabdare sa va uitati la filme cu teroristi care iau ostatici? Fie ca raspunsul este pozitiv sau nu, cartea aceasta merita citita doar pentru a vedea cum un asemenea film se poate transforma in carte.... poate ceva mai siropoasa decat ar putea fi orice film din aceasta categorie. Cam greu de crezut ca ar putea fi posibil ceea ce se intampla in aceasta carte - nu vorbim de sindromul Stockolm - ci de povesti de dragoste adevarate care se leaga intre teroristi si ostateci...Sincera sa fiu, m-a cam plictisit:). Oricum puteti sa o incercati daca credeti ca subiectul v-ar putea atrage.

David Hewson - Anotimpul mortilor

Un nou roman aparut in seria Thriller& Mistery la editura Humanitas. Nici stralucit nici foarte prost. Imi place formatul cartilor din aceasta serie, dar subiectele, sau ma rog, intrigile mi se par cam plictisitoare. Oricum, mi s-a parut interesanta ideea unui criminal in serie care isi supune victimele chinurilor prin care au trecut primii martiri crestini conform lui Tertulian pentru a le salva sufletele. Motivele care stau in spatele intregii povesti mi s-au parut cam trase de par, iar personajul principal o adevarata Messalina. O lectura de cateva ore, cand sunteti foarte obosit, in tren sau in vacanta.

Irene Nemirovsky - Suita franceza

Nu stiu in ce categorie sa inscriu aceasta carte. Sa fie un roman? Sa fie un reportaj dat fiind faptul ca este scris la cald? Este cert ca te impresioneaza. Concura la crearea acestui sentiment mai multi factori: faptul ca autoarea moare la Auschwitz, ca scrie aceasta carte in perioada razboiului, cartea fiind o imagine reale a ceea ce se intampla cu Franta si francezii in perioada ocupatiei, ca nu razbate nici un fel de ura fata de germani din randurile scrise cu atat mai mult cu cat autoarea era suficient de lucida ca sa stie ca nu va apuca sfarsitul razboiului. O carte deosebita care poate fi pusa alaturi de Jurnalul Annei Frank fiind o marturie a ceea ce poate insemna razboiul si a modului in care afecteaza existenta fiecaruia dintre noi. Ar trebui sa citeasca aceasta carte si cei care considera ca Holocaustul a fost mult exagerat, ca de fapt ceea ce s-a intamplat nu a avut amploarea despre care se vorbeste. Faptul ca la Auschwitz a murit chiar si un singur om avand sau nu calibrul Irenei Nemirovsky ar trebui sa le impuna tacerea.

Barnaby Rogerson - Mostenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre siiti si sunniti

Ce stiti despre originile islamului?...Bine, exceptand fuga de la Mecca la Medina, despre nevestele lui Mahomed si inca poate cate ceva. Eu recunosc ca nu stiam mare lucru inainte de a citi aceasta carte. Este o carte savuroasa, scrisa cu pasiune care pe alocuri seamana cu 1001 de nopti. O carte care merita citita daca sunteti cat de cat interesati de ceea se se intampla in jurul vostru, daca vreti sa stiti si sa intelegeti mai multe despre islam. O carte despre o epoca eroica, cu oameni exceptionali care inspira respect chiar daca nu esti un admirator al islamului. Un Mahomed mai uman decat am putea intelege din cuvintele si faptele contemporanilor nostri, inconjurat de barbati puternici care vor fi creat califatul arab prin eforturi extraordinare si principii ferme. O carte despre cum se poate crea si extinde o religie daca are discipolii care trebuie.

Elif Shafak - Bastarda Istanbulului

M-am indragostit de Orhan Pamuk si de al sau roman Ma numesc Rosu inainte de a sti ca este candidat la Nobel si ca il va castiga. Asa incat, atunci cand am vazut pe coperta Bastardei ca autoarea este considerata ca fiind apropiata de calibrul lui Pamuk am fost curioasa sa vad daca este chiar asa. In anumite parti da, este o carte extraordinara, cu femei deosebite, incapatanate, puternice si enervante, cu obiceiuri si traditii turcesti si armenesti savuroase. Pe de alta parte, scriitura este uneori incarcata, la inceput paginile curg mai greu. Daca reustiti sa depasiti aceasta prima parte veti descoperi o mica bijuterie care din punctul meu de vedere nu se compara totusi cu cartile lui Pamuk.

Holly Peterson - Dadacul

Au fost cateva carti in seria Chic de la Polirom care mi-au placut - Diavolul se imbraca de la Prada, Jurnalul lui Bridget Jones, Ma dau in vant dupa cumparaturi. Umorul se completa cu o buna cunoastere a modului de viata promovat de aceste carti, intriga nu era jenanta. Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimele aparitii care sunt oarecum patetice. Se aplica reteta clasica si toata lumea ar trebui sa inghita incantata prostioara care iese. Cred ca si pentru a scrie o astfel de carte se cere oaresce talent...care aici lipseste. Nu este suficient sa pomenesti o cravata Hermes sau niste pantofi Manolo si gata ai scris o carte chic. Este si cazul Dadacului care nu exceleaza prin absolut nimic: nici umor de calitate, nici o intriga cat de cat credibila...intr-un cuvant boring. Ce sa mai spun despre Un tip la inaltime....

John Sandford - Garzile mortii

Cred ca este a treia carte a lui Sandford pe care o citesc si cred ca aceasta este cea mai slaba dintre ele. Intriga este complicata, consultantul de la Casa Alba destul de neconvingator...am terminat-o, dar nu m-a incantat si nici nu m-a tinut in priza. Un caz de coruptie la nivel inalt, crime si sinucideri cu implicatii politice, microfoane in case particulare...cam multe si cam greu de inghitit.

Fara carti

M-am gandit ca ar fi bine sa renunt putin la carti. Nu la a le citi ci doar a le posta pe blog. . . o scurta pauza care se datoreaza unei intrebari la care nu am gasit inca raspuns: oare de ce stirile externe reprezinta doar un procent infim din jurnalele noastre? Ati sesizat ca nimic din ce trece de batatura noastra nu prezinta interes pentru stiristii nostri? Oare asa de retardati ne-or crede? Oare au impresia ca ne intereseaza doar crimele de la ora 5 sau vecinii de la bloc? Ne limiteaza universul nostru sau este limitat al lor? Caut de multa vreme un raspuns la aceasta intrebare:) Pana voi gasi un raspuns ma consolez cu BBC, Euronews, CNN sau paginile de politica externa din revista 22. Domnilor, lumea este mai mare decat va place sa credeti!

Jeffery Deaver - Omul disparut

Din nou un Deaver, de data aceasta aparut la Polirom. Este un nou caz al lui Lincoln Rhymes, un caz care este construit de autor pe marginea trucurilor si iluziilor create de magicieni.... Cartea este interesanta, mult mai buna decat Luna rece, cu detalii dintr-o lume care nu ne este familiara. Este vorba despre cum putem fi manipulati, cum ni se poate distrage atentia in maniera Houdini, despre cum se construieste o iluzie. Un roman politist bun, cu informatii interesanta si cu un final poate putin cam complicat.

Harry Potter and the Deathly Hallows

In sfarsit, a aparut si ultimul volum al seriei. Ma asteptam sa ma dezamageasca crezand ca Rowling isi va fi pierdut imaginatia fie din plictiseala fie din prea mult bine... Din fericire nu a fost asa. Poate pentru carcotasi vor fi existat scapari, dar pe mine m-a fascinat modul in care a reusit sa le lege pe toate si sa le faca un intreg. Ma bucur ca nu si-a omorat toate personajele si ca le-a dat fiecaruia locul care i se cuvenea. Poate ar fi trebuit sa lase un final deschis nu sa ne transforme dragele personaje - Harry, Ron si Hermione - in oameni maturi:) Una peste alta, o carte care mi-a placut desi nu mai sunt copil, o poveste care va ramane in inimile noastre, un sfarsit pe care nu vi-l dezvalui ci va las sa-l descoperiti singuri.

Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini

Am citit despre aceasta carte pe Amazon. Acolo parerile sunt impartite ceea ce te face de multe ori sa te gandesti de doua ori daca sa citesti o carte or ba. Vanatorii de zmeie este o carte extraordinara. Stiu ca suna ca o platitudine, dar asa este. Este o carte care iti aduce lacrimi in ochi, o carte despre un Afganistan pe care nu ni l-am imaginat niciodata. Povestea lui Amir si a lui Hassan se desfasoara in pararlel cu schimbarile crude si radicale care au loc in aceasta tara greu incercata. De la concursurile de zmeie la ocupatia ruseasca si instalarea la putere a talibanilor este o cale destul de lunga daca privim retrospectiv. O viata de om. Cea a lui Hassan. O carte despre datorie, onoare si prietenie. Despre puterea sangelui, despre ce ne putem face unul altuia sub justificarea religiei. O carte pe care nu o uiti usor si pe care ti-o doresti in biblioteca.

Boris Akunin - Gambit Turcesc

Al doilea volum al seriei Erast Fandorin (primul este Azazel) se petrece in timpul razboiului ruso-turc din 1877, o parte a actiunii intamplandu-se si la Bucuresti. Un roman savuros, cu un Erast Fandorin devenit agent secret cu acte in regula, cu o domnisoara isteata si bagareata si cu un adeversar pe masura. O mica tabara de campanie devine centrul operatiunilor care pot schimba soarta razboiului. Mi-a placut mai mult decat Azazel pentru ca intriga este mult mai bine conturata, personajele credibile si simpatice, pentru ca reuseste sa te bine dispuna pentru cateva ore.

Chris Abani - Taramul fagaduintei

O carte despre Africa, despre speranta, despre vise, dar si despre mizerie, genocid, viol si crima. O carte cu un gust dulce-amar destul de greu de digerat, dar frumoasa. Elvis este un adolescent care isi doreste sa ajunga in America - taramul fagaduintei -, dar intre timp traieste in Maroko un ghetou din Lagos amestecandu-se in diferite afaceri mai mult sau mai putin curate. Fiecare personaj are o poveste care se deruleaza pe muzica lui Bob Marley si este condimentata de retete traditionale. Este o carte despre dezradacinare, despre pierderea familiei, despre parinti si copii care nu gasesc punti de comunicare. Istoria mare si istoria mica se intersecteaza in aceasta carte aratand cum una o poate influenta pe cealalta.

Mike Yankoski - Pe sub poduri

Iata o carte care m-a impresionat. O carte care mi-as dori ca intr-o buna zi sa poata fi scrisa si de un roman. Un tanar american crestin - doar crestin, nu ortodox, catolic, protestant - hotaraste ca vrea sa vada America oamenilor strazii. Este un proiect de regasire personala a lui Christos si a iubirii pe care acesta o propovaduieste. Este descrisa viata pe strazi, degradarea la care ajung oamenii pusi in situatii dificile, nepasarea celor care trec pe langa ei, dar si momente in care incepi a crezi ca exista cu adevarat oameni care traiesc conform principiilor crestine. Afli ca doar mersul la biserica si rugaciunile pentru mantuirea personala nu sunt suficiente pentru a face din tine un bun crestin dupa cum cred foarte multi. O mana intinsa celui in nevoie valoreaza poate mai mult. Nu sunt o persoana religioasa. Sunt un om care isi pune mereu intrebari. Mesajul acestei carti m-a atins mai mult decat ar fi facut-o orice discurs sforaitor legat de religie.

Moony Witcher - Geno si Sigiliul Negru al doamnei Crikken

Autoarea ciclului Nina - indragit de pustoaice - revine acum cu un nou roman care pare a fi primul volum dintr-o noua serie. Romanul merge pe linia deschisa de Harry Potter poate chiar mai mult decat ar trebui. Avem un pusti de 11 ani ai carui parinti au fost dati disparuti, o doamna Crikken care il introduce intr-o scoala in care urmeaza sa-si dezvolte puterile psihice - Arx Mentis -, examene la materii ciudate, profesori buni si profesori rai. Pentru pustii care gusta acest tip de roman - si cred ca sunt multi - este o noua lectura care totusi cred ca nu se va bucura de acelasi succes cu Potter. Materiile nu sunt atat de atractive, provocarile si aventurile putin cam plicticoase si ideea de a transforma limba italiana in limba oficiala a scolii cel putin amuzanta.

Douglas Preston&Lincoln Child - Relicva

Muzeul de Istorie Naturala din New York este fundalul pe care se desfasoara actiunea romanului. Faptul ca unul dintre autori a lucrat ani de zile la acest muzeu fac detaliile legate de culisele functionarii si organizarii acestuia foarte credibile. Un scenariu deja cunoscut - o specie necunoscuta adusa de pe Amazon face ravagii in inima civilizatiei , un agent FBI cu cunostinte dintre cele mai diverse si o cercetatoare cam stearsa - este reteta pe care mizeaza autorii. Asteptam si celelalte volume ale seriei Pendergast. Apropo, Pendergast e numele agentului FBI:)

Thomas L. Friedman - From Beirut to Jerusalem

In romaneste au aparut pana acum - din cate stiu - doua carti ale lui Friedman: Pamantul este plat si Lexus si maslinul. Pana acum mie aceasta mi s-a parut cea mai interesanta. Vorbesc de cartea De la Beirut pana la Ierusalim in care autorul isi povesteste cu mult umor experientele de ziarist in Liban si Israel. Cartea mi-a placut pentru ca Friedman stie sa vorbeasca despre lucruri foarte serioase intr-un mod accesibil si fara a se bate cu pumnul in piept cum ar face-o altii. Cartea este ca un reportaj pe viu despre zilele de razboi din anii '80 din Liban. In multe privinte mi s-a parut ca seamana cu cartea In jurul piscinei la Kigali publicata de Humanitas acum cativa ani.

Jeffery Deaver - Luna rece

Imi plac cartile politiste bine scrise. Cred ca in acest moment editura Rao are cea mai bine pusa la punct colectie de romane de acest gen. Cartea lui Deaver - Luna rece - nu este cel mai cunoscut roman al sau. Dupa cateva pagini mi-am dat seama ca este autorul Colectionarului de oase (aparuta la Polirom) pe care chiar daca nu ati citit-o sigur i-ati vazut ecranizarea cu Denzel Washington si Angelina Jolie. La inceput m-a prins mai greu - cred ca si traducerea este de vina - dar treptat a facut-o. Cumva m-a dezamagit pentru ca are prea multe intoarceri de situatii, autorul se joaca prea mult, face parada de inteligenta si ingeniozitate. Informatiile gen CSI sunt parca copiate din manual, criminalul este si nu este criminal, personajele nu sunt foarte convingatoare. Daca vreti o carte de week-end sau de vacanta si daca va indurati sa dati banii merita citita. Mi-a placut pasiunea personajului pentru ceasuri, modul in care in prima parte a cartii sunt construite cazurile si relatia dintre criminal si partenerul sau, precum si expertul in kinezie.

Oriana Fallaci - The rage and the pride

Din pacate, cartile Orianei Fallaci nu sunt traduse in romaneste. Probabil sunt multi cei care au auzit de ea, dar putini (cred eu) care au citit-o. Spuneam deja ca pentru fiecare carte exista un motiv pentru care alegem sa o citim. In cazul acestei carti, motivele mele au fost multiple: un domn in varsta care mi-a recomandat-o, cartea lui Traian Ungureanu - Razboiul timpurilor pe care o citisem, un domn profesor universitar care critica aceasta carte spunand ca Traian Ungureanu o copie pe Fallaci, desi nu o citise pe aceasta din urma... Ceea ce mi-a placut la Oriana Fallaci este curajul de a spune pe nume problemelor intr-o lume dominata de political correctness. Societatea occidentala se confrunta cu problema imigrantilor din lumea islamica, cu refuzul acestora de a se integra (a nu se intelege asimila) in societatile occidentale si de a se supune legilor care functioneaza in aceasta parte de lume.a Fallaci are curajul de a se revolta impotriva acestora, a dispretului cu care trateaza comorile civilizatiei occidentale, a occidentalilor insisi care lasa ca aceste lucruri sa se intample. Pune intrebari pertinenete de genul: de ce est-europenii care sunt totusi europeni sunt respinsi in conditiile in care din lumea islamica (multe tari foste colonii) vin valuri succesive de frati, nepoti, soti si sotii care refuza sa se integreze? De ce Occidentul a ajuns sa-si nege valorile crestine pentru a face pe plac noilor veniti? Chiar daca multi vor spune ca autoarea nu pastreaza un ton echidistant si ca este implicata emotional cred ca avem nevoie de astfel de carti intr-o lume in care faptul ca ai opinii si principii ferme este vazut ca un pacat.

Nicole Krauss - Istoria iubirii

Probabil ca voi spune de nenumarate ori ca o carte am citit-o accidental. Este adevarat avand in vedere ca pe piata apar zeci de volume din care trebuie sa selectezi. Ceea ce te atrage este fie coperta, fie editura, fie recomandarea cuiva in care ai incredere. Istoria iubirii este o carte pe care poate n-as fi citit-o, considerand-o siropoasa, daca nu ar fi fost coperta care mi s-a parut superba. Trebuie sa spun ca surpriza a fost foarte mare. Este una dintre acele carti pe care ti le-ai dori sa le descoperi daca ai fi agent literar. O carte care a placut tuturor celor carora le-am recomandat-o, o carte tandra, cu personaje savuroase si misterioase (pe Amazon exista grupuri de discutii pe marginea acestei carti). Titlul cartii este inselator pentru cei care se asteapta la o insiruire plicticoasa despre diferitele forme pe care le imbraca amorul de-a lungul veacurilor. Este o carte care nu teoretizeaza iubirea ci o face sa apara vie dintre randuri: iubirea fata de o femeie, fata de parinti sau copii sau pur si simplu iubirea fata de cel de langa tine sau fata de viata. Nu mi-a placut reactia pe care au avut-o unii cititori care au strambat din nas cand au aflat ca autoarea este evreica. Nu credeam ca am sa aud asa ceva vreodata.

Olga Grushin - Viata din visele lui Suhanov

Viata din visele lui Suhanov este o carte pe care am descoperit-o intamplator. Este un roman aparut la Editura Corint in colectia de literatura contemporana. Coperta, din pacate, nu transmite mare lucru asa incat cartea are toate sansele sa treaca neobservata. Ar fi pacat pentru ca Olga Grushin reuseste sa scrie un prim roman care merita citit. Este o poveste despre un politruc rus - Anatoli Pavlovici Suhanov - care ajuns la cincizeci si ceva de ani este obligat sa-si analizeze deciziile pe care le-a luat de-a lungul vietii. Este un personaj care noua ne spune multe pentru ca stim acest gen de politruc - pentru ca l-am avut si il avem si noi - dar ceea ce este diferit la Suhanov este faptul ca sub masca de parvenit se ascunde un pictor de real talent...ceea ce nu se poate spune despre politrucii nostri:). O viata fara lipsuri materiale, un post bine platit, o sotie frumoasa, un socru influent si doi copii reusiti sunt realizarile pe care si le-ar dori oricine. Dar daca pentru a le obtine trebuie sa-ti vinzi sufletul sistemului atunci oare mai merita? Mi-a placut lipsa unei atitudini moralizatoare din partea autoarei, umorul cu care scrie si Rusia care transpare din paginile cartii.

ARGUMENT

Din cate am vazut, sa-ti creezi un blog este ceva la moda in zilele noastre...Motivul pentru care mi-am dorit un blog este legat mai putin de moda curenta si mai mult de dorinta de a scrie cate ceva despre cartile si subiectele care ma intereseaza. Poate cel mai puternic motiv este faptul ca m-am cam saturat de cronicile de carte ale literatilor nostri care, dupa mine, din dorinta de a-si face un nume in critica literara sau pe coclauri au cam uitat ce inseamna sa citesti de placere si nu din obligatie. Au uitat sa se bucure de o carte, sa se lase prinsi de poveste si sa nu caute nod in papura si expresii gresite sau clisee. De aceea vreau sa vorbesc despre cartile care mi-au placut nu datorita tehnicilor literare folosite ci pentru ca mi-au facut ziua mai frumoasa sau mi-au incalzit inima.