Ihsan Oktay Anar - Atlasul continentelor incetosate

De cand ma stiu, mi-au placut bijuteriile de argint. Nu cele comune, ci cele lucrate in filigran, care transpun o idee, un simbol sau spun o poveste. Ei bine, cartea aceasta este o astfel de bijuterie. La fiecare pagina gasesti o alta poveste migalos lucrata care te duce inspre o alta poveste si tot asa... Inca o carte care m-a convins ca scriitorii turci au talent de povestitor, ca poti fi sedus de o carte bine scrisa, carte care sa te determine sa renunti la orice alte ocupatii pentru a o gusta pe toata. Mi-au placut numele pitoresti ale personajelor (Ihsan Arabul, Ihsan Efendi cel Lung - nu poti sa nu remarci ca este acelasi nume cu cel al autorului, Alibaz, Ebrehe, Haleste Ratani) , dar si modul in care autorul reuseste sa lege destinele acestora intr-o poveste care sa cuprinda la randul ei toate celelalte povesti.

Poate fragmentul urmator va va starni curiozitatea:

"Dupa cum se povesteste, cu taman o suta cincizeci de ani inainte ca ghimia pe care se afla Ihsan Efendi cel Lung, ce fusese asezat intr-un poloboc de catre fiul sau, Bunyamin, sa ridice panzele, indreptandu-se spre Gibraltar, la Konstantiniye prinsesera sa-si dea sufletul in chip misterios felurite pasale, slujbasi si ministri de la serai. Doftorii evrei ai palatului recunoscusera indata in aceste intamplari semnele otravirii. Teama ca nu cumva sa fie ucisi intr-un chip atat de dureros, fara varsare de sange, i-a molipsit atat de temeinic pe vajnicii barbati de la serai incat din aceasta pricina, in oras s-a raspandit obiceiul ca, de indata ce era gatita in bucatarie, mancarea sa fie pusa si adusa la masa in vase pecetluite".
Ce consecinte va avea acest fapt asupra povestii va las sa descoperiti singuri.

Romania mea

Acum cateva zile am mai auzit una. Cica exista un nou trend: suntem sacali in timpul saptamanii, iar in week-end ne imbogatim spiritual. (?!)

Isabel Allende - Despre dragoste si umbra

Cu cartile Isabelei Allende am o relatie ciudata: le cumpar invariabil pe toate si apoi ma invart in jurul lor saptamani intregi pana la a le citi. De ce? Habar n-am:). Stiu doar ca mi-a luat foarte mult timp pentru a ma convinge sa-i deschid o carte. Si asta stiu de ce: pentru ca aveam prieteni care imi faceau capul calendar cu "Citeste Casa spiritelor!; Citeste Fiica norocului!" si tot asa. Ei bine, la mine chestia asta cu citeste aia sau ailalta nu prea functioneaza. Asa se face ca mi-au luat vreo doi ani cand eram copil pentru a citi "Singur pe lume" cu care ma zapacea sora mea. Noroc ca am crescut si nu mai sunt chiar asa incapatanata... Ideea este ca am descoperit-o pe Isabel Allende acum ceva ani si astazi pot spune cu mana pe inima ca este scriitorul meu sud american favorit. Stiu ca multi se vor intreba de ce nu Llosa sau Marquez... Poate din cauza prospetimii, din cauza povestii care te invaluie pe tacute, poate pentru ca Allende reuseste mai bine ca oricine sa surprinda viata si bucuriile ei in chiar mijlocul tragediilor.
"Despre dragoste si umbra" nu se inalta poate la nivelul "Evei Luna" sau a celorlalte romane mentionate mai sus, dar merita citita. Pentru mine, povestea de dragoste dintre Irene si Francisco cade in secundar, paginile despre ororile unui sistem totalitar fiind mult mai reusite. Mi-au placut fragmentele in care sunt descrise convingerile politice ale profesorului Leal, dezamagirile provocate de Marx si Lenin si modul in care isi va salva idealurile de dreptate si adevar devenind anarhist (una peste alta, cred ca aici ar trebui sa ajunga orice comunist care se respecta:)). Mi-a mai placut cum descrie Allende mecanismul prin care cei care sunt privilegiati ai unui sistem pot ignora realitatile crunte dinafara universului lor, iluzionandu-se ca totul este bine si ca toate lucrurile rele se intampla dincolo de hotare si eventual celorlalti.
In concluzie, ma asteapta "Planul infinit"...

FOR MY PARENTS

Local Color

In seara aceasta am vazut un film numit Local Color. Intamplator. Este un film care merita vazut si ma bucur ca am dat peste el. E un film despre relatia dintre profesor si discipol, despre ceea ce poate face snobismul din noi, un film plin de umor si caldura. Din cate am inteles are la baza o poveste reala. Daca aveti timp, cautati sa-l vedeti.

Danilo Kis - Cripta pentru Boris Davidovici

Exista carti despre care vorbesc toti. Exista carti ale caror randuri vorbesc pentru ele mai mult decat ar putea-o face altcineva. Exista carti pentru care cuvintele suplimentare si parerile unuia sau altuia sunt inutile. O astfel de carte este Cripta pentru Boris Davidovici.
Fragmentul care mie mi-a ramas in memorie mai mult decat oricare altul:
"Eram ocupat cu cititul si scrisul, cand in camera mea dadu buzna o multime de oameni inarmati cu ignoranta lor grea ca un ciomag si cu o ura mai ascutita decat taisul unui cutit. Ochii li se inrosira, nu din cauza matasurilor grele din odaia mea, ci la vederea cartilor aranjate pe etajere; smulsera matasurile de pe pererti si le ascunsera sub sutane, cartile mi le aruncara pe jos, le calcara in picioare si incepura sa le rupa sub ochii mei. Erau carti legate in piele si numerotate, scrise de oameni invatati si, daca le-ar fi citit, ar fi gasit in ele nenumarate motive sa ma ucida, dar ar fi descoperit in ele, daca le-ar fi cititi, si sfaturi bune si leacuri pentru domolirea urii lor. Le-am spus sa nu le rupa, pentru ca multe dintre ele nu sunt deloc periculoase, doar una singura este periculoasa; le-am spus sa nu le rupa pentru ca citirea multor carti duce la intelepciune, iar citirea uneia singure - la ignoranta, care este intotdeauna inarmata cu ura si nebunie."

Uneori e bine sa umbli creanga pe net...poti gasi lucruri minunate :)

De Paste...

...nu am iesit din casa pentru ca ma dispera vremea...daca mai ploua mult fac reclamatie:),
...m-am intoxicat cu antibiotice si drept urmare am tinut regim:),
... m-am uitat la Breakfast at Tiffany si m-am minunat pentru a mia oara de cat de frumoasa poate fi Audrey Hepburn,
...am citit inca doua Pratchett (Eric si Garzi! Garzi!) care mi-au mai ridicat moralul...recunosc ca am mai citit o parte si in engleza candva, dar tot imi plac:),
...am indraznit sa-mi dau telefonul pe mute pentru cateva ore si bineinteles ca a trebuit sa se intample ceva in acest interval de timp care sa-mi demonstreze ca NU am voie sa fac asta:)
...am incercat sa ma adun ca sa mai scriu cate ceva pe blog, dar recunosc ca nu mi-am gasit toate bucatile:).
AZI AM LUAT-O DE LA CAPAT:(