Iron and Wine - simply amazing:)

Iron and Wine

Leave Out All The Rest - Linkin Park

I dreamed I was missing
You were so scared
But no one would listen
Cause no one else cared

After my dreaming
I woke with this fear
What am I leaving
When I'm done here

So if you're asking me
I want you to know
When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed

And don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Don't be afraid
I've taken my beating
I've shared what I made
I'm strong on the surface
Not all the way through
I've never been perfect
But neither have you

So if you're asking me
I want you to know
When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed

Don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

cate ceva despre vampiri

Astazi am terminat de citit Amurg de Stephenie Meyer. Cativa dintre prietenii mei librari imi spuneau ca aceasta serie face furori printre pustoaice si am vrut sa stiu de ce. M-am lamurit. E binisor scrisa desi subiectul nu e prea original. Ma distreaza cum s-au transformat vampirii in ultimii ani. Nu mai avem de-a face cu vampiri a la Bram Stoker, fiorosi si gata sa iti sara la beregata, ci cu niste rebeli fara cauza. Stateam si recapitulam cartile pe care le-am citit si care bat toba cam pe acelasi subiect. Iata care sunt:

Anne Rice - Seria vampirilor, dar si Ora vrajitoarelor cred ca tot cam pe acolo bate,

Laurell K. Hamilton - seria cu Anita Blake

Charlaine Harris - seria Vampirii sudului.

Daca ii mai trece cuiva prin cap vreuna chiar as vrea sa stiu:).

ce carti mi-am mai cumparat

Wolton Thierry - KGB-ul la putere. Sistemul Putin aparuta la Humanitas
Robin Hobb - Assasin's Apprentice si celelalte doua volume din The Farseer Trilogy
Chimamanda Ngozi Adichie -Half of a yellow sun care am vazut ca urmeaza sa fie tradusa la Rao.

Ce mai citesc acum

Citesc: Absurdistan aparuta la Humanitas si Viata si neobisnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin aparuta la Paralela 45. Prima ma cam plictiseste, dar pe cea de-a doua o gasesc de-a dreptul savuroasa. Cele doua se pot pune cumva in oglinda dat fiind faptul ca au ca subiect Rusia si poporul:) In schimb, daca Absurdistan ne vorbeste despre viata si angoasele noilor imbogatiti din Rusia postsovietica in Viata (...) avem de-a face cu Rusia sovietica din timpul celui de-al doilea razboi mondial. O sa incerc sa revin cu cateva bucati care mi s-au parut exceptionale.

Little Texas

Scriu acest post doar ca sa spun ca imi place mancarea de la Little Texas:) Duminica seara, dupa o excursie destul de obositoare Iasi-Predeal si retur ne-am oprit sa mancam la Little Texas. Sotul meu ma zapacise de cap cat de bine se mananca si ca mancarea este altfel....chiar este altfel. Incercati o supa de pui condimentata si cartofi double baked care sunt bestiali. In plus, gratarul de pui e exceptional si ca forma si ca gust. Tortilla are de toate de te lingi pe degete. Chelnerul vine imediat si nu astepti mancarea de ti se lungesc urechile, ba dimpotriva. Preturile sunt putin cam mari, dar cred ca merita daca vreti sa incercati si altceva.

Burn after reading

Vazut si placut:)

Amos Oz - Poveste despre dragoste si intuneric

O carte pe care o asez undeva sus in randul preferintelor mele. Nu m-am omorat dupa Amos Oz pana la cartea aceasta, desi am citit Cutia neagra, Sa cunosti o femeie si Fima. Dupa ce am citit aceasta autobiografie am inceput sa ma intreb de ce nu a castigat premiul Nobel.

" Ceea ce aveam din belsug erau cartile. (...) Mii de carti, in toate ungherele apartamentului. Mi se parea ca oamenii pot sa vina si sa plece, sa se nasca si sa moara, dar cartile erau vesnice. Cand eram mic, dorinta mea era sa ma fac o carte. Nu un scriitor. Oamenii pot fi omorati ca furnicile. Nici scriitorii nu sunt greu de omorat.Dar cartile nu: oricat te-ai trudi sa le distrugi, intotdeauna e o sansa sa supravietuiasca..."

" ...rafturi peste rafturi se inaltau din podea pana la tavanul inalt, pline cu carti in limbi carora nu le puteam identifica nici macar alfabetul, carti in picioare si alte carti culcate peste ele, carti straine dolofane, stralucitoare, care se lafaiau, si alte carti sarmane, care se chiorau la tine dintr-o mare stramtoare, zacand ca imigrantii ilegali inghesuiti in cusetele vaporului. Carti grele, respectabile, in legaturi de piele aurite, si cartulii legate in hartie subtire, superbi domni corpolenti si cersetori ponositi, in zdrente, si peste tot in jurul lor si printre ele si in spatele lor si pe o masa si mai ticsita de brosuri, prospecte, pamflete, articole tiparite separat, periodice - ziare si reviste, acea multime zgomotoasa care se aduna intotdeauna in orice piata publica sau in piata de alimente"

O istorie a primilor ani ai Israelului, impletita cu istoria familiei micului Amos scrisa cu mult umor, cu dragoste pentru cei ce nu mai sunt si cu multa sensibilitate si intelegere. O bucurie. In plus, am aflat si ca smantana mea preferata - Tnuva - este fabricata (la origine) de o cooperativa evreiasca:)

Christopher Paolini - Brisingr

Nu prea stiu cum sa incep... sa spun ca aceasta carte m-a dezamagit. Este vorba despre Brisingr, teoretic ultimul volum al trilogiei lui Paolini. Mai nou, trilogia s-a transformat, adica nu mai este trilogie....o sa mai fie un volum, al patrulea. Banuiesc ca sunt cam incoerenta, dar imi este greu sa iert un autor ca m-a tradat. Cartea aceasta nu numai ca este comerciala, dar la un moment dat devine de-a dreptul plictisitoare. Sincer, la un moment dat aveam senzatia ca ma uit (sau joc prost) Heroes. Personajele nu mai au nici un fel de profunzime, discutiile dintre Eragon si Saphira sunt de-a dreptul jenante si pentru a mai umple paginile, fratele lui Eragon - Roran - devine un personaj din ce in ce mai important. Ce mai, un erou de-a dreptul de stai sa te gandesti daca nu cumva singurul avantaj al lui Eragon este ca i-a picat in brate oul dragonului...Ce vreau sa zic este faptul ca Roran pare a se descurca mai bine decat Eragon in a fi erou...si fara ajutorul vreunei vraji sau a unui dragon. Am sa citesc si a patra carte cand va aparea in speranta ca totusi autorul va reveni la sentimente mai bune si va scrie fantasy si nu prostioare. Scuze:)

In memoriam - Eugene Ionesco sau ce inseamna a fi librar

Se face acusi un an de cand libraria Eugene Ionesco, locul in care mi-am petrecut patru ani din viata s-a inchis. Imi place sa cred ca inca i se simte lipsa si ca multi resimt un gol si o oaresce nostalgie cand trec pe bulevardul Stefan cel Mare din Iasi. Stiu ca pentru noi, cei care am crezut in aceasta idee fara continut acei patru ani nu au fost pierduti. Au fost ani in care am citit mai mult decat am visat vreodata, ani in care ne-am facut prieteni noi, ani in care am muncit aproape pe nimic cu speranta ca vom cladi ceva ce va ramane in urma noastra. Nu a fost sa fie asa.
"Ce credeti ca face un librar?" era una dintre intrebarile standard de la interviul de angajare. Am sa va spun din perspectiva mea ce face un librar. In esenta iubeste cartile. Iubeste sa le miroasa si sa le pipaie asa cum facea colegul meu C, iubeste ziua de joi cand vine transportul de marfa asa cum facea colega mea O, iubeste sa le aseze cuminti si logic in raft asa cum facea colega mea A, si mai presus de toate iubeste sa vorbeasca despre ele cu Ceilalti, cei din lumea exterioara. Sa le impartaseasca si lor din bucuria descoperirii unei carti bune, sa faca un copil sa revina dupa o alta carte care nu face parte din lista de lecturi obligatorii asa cum facea colega mea I.
Un librar este atent la muzica din ambientul sau, stie intotdeauna sa seduca si sa faca oamenii sa se intoarca. Un librar poate vorbi despre carti cu un om in varsta si cu experienta de viata, cu un pusti care nu viseaza decat la ultimul volum din Eragon sau cu tanara care intra cu o lista de recomandari in mana. Un librar stie sa absoarba si din cunostintele despre carti ale Celorlalti, este dipsus sa-i asculte si sa citeasca pana data viitoare o recomandare care i s-a facut.
Un librar organizeaza lansari cu buget aproape zero, pentru ca de, asa e cu cultura nu prea are cautare. Stie sa se joace si sa faca lansari pentru copii, dar stie sa ia si o mina serioasa cand lanseaza un Laurent Graff sau un Patapievici. Stie ca gusturile oamenilor in ceea ce priveste cartile sunt diferiet si nu isi judeca clientii...decat atunci cand derapeaza foarte tare:)Un librar este omul care ajunge sa recunoasca o carte doar dupa coperta. Un om care stie sa identifice o carte doar din cateva detalii.
Un librar este un om care isi sacrifica orele lui libere pentru a termina de pus la raft noutatile pentru a se bucura si altii de ele. Un librar este un om cu vocatie, un om in care ai incredere cand vine vorba de lectura, un om caruia ii duci lipsa.
Cuvintele acestea sunt pentru fostii mei colegi, librari adevarati, oameni pentru care viata nu poate exista fara carti. Reverenta!

O mica mare bijuterie

Pe vremea cand eram copil si emisiunile la televizor durau doar 2 ore am avut norocul de a vedea aceasta minunatie. De atunci m-am indragostit de dans si am tot cautat aceasta interpretare a Bolero-ului. In sfarsit am gasit-o!

Despre prieteni

Fiecare dintre noi si-a facut si a pierdut de-a lungul anilor mai multi sau mai putini prieteni. Ceea ce ma fascineaza de fiecare data cand pierd un prieten este modul in care se intampla: suparari fara motiv sau conversatii care se raresc - scuza cea mai utilizata fiind aceea ca fiecare este foarte ocupat, discutii in care fiecare crede ca are dreptate si nici unul nu cedeaza. Fiecare se considera (ma includ aici si pe mine) cel neinteles, cel fara de greseala, cel fara de pata. E greu sa iti dai seama ca iti pierzi prietenii pentru motive stupide mai ales cand este vorba nu despre oamenii cu care iesi la o bere ci despre cei cu care la un moment dat ai crezut ca ai o legatura profunda. Cel mai stupid mi se pare insa atunci cand te condamna pe tine pentru deciziile proaste pe care le-au luat, cel mai dureros cand iti dai seama ca unii ti-au fost doar prieteni conjuncturali si cel mai idiot cand motivul despartirii este bigotismul.
Ca sa nu mai spun de cei care catarati pe scara sociala ajung sa se creada mai buni decat tine si incep sa se rusineze cu faptul ca te cunosc. :)

4X4

Aseara am fost la teatru la Baia Turceasca. Am fost la invitatia unei prietene, asadar nu stiam exact ce urmeaza sa vizionez. Piesa, daca o pot numi astfel, se numeste 4X4 si este exceptionala. Imaginati-va o seara de octombrie, destul de rece, o baie turceasca dezafectata, vreo 30-40 de oameni veniti sa vada un experiment artistic. Dupa ce intri in cladirea aceea veche timpul parca ramane undeva afara. La intrare primesti o esarfa rosie sau albastra si esti invitat(a) la un tur prin Baia Turceasca. In fiecare sala in care esti condus te asteapta o surpriza: o mini-piesa jucata de actori tineri, dar extraordinari, o proiectie video care te pune pe ganduri, casti la care poti asculta...nu va spun ce. Un experiment artistic curajos, o critica la adresa consumismului si superficialitatii, intr-un cuvant un spectacol care nu merita ratat.

PS - Periferic 8

Cel mai mult m-a bucurat faptul ca intalnirea pomenita in postul anterior mi-a dat ocazia sa redeschid una dintre cartile dragi, respectiv Originile si sensul comunismului rus de Nicolai Berdiaev. Cred ca este una dintre cartile esentiale pentru cunoasterea sufletului rus si a mecanismelor care au determinat revolutia bolsevica cu toate consecintele sale.

"Prin insasi structura sa, ca si prin starea de spirit a adeptilor sai, partidul comunist reprezinta un fel de secta ateisa, un fel de secta religioasa atee care este detinatoarea puterii."

"Atunci cand politica da ascultare cuvintelor de ordine ale unei ortodoxii, statul cu pricina va deveni o biserica."

"Numai in Rusia, in clasele asa-zise privilegiate, are sa-si faca aparitia tipul atat de aparte al "nobilului care se caieste": si se caieste nu din cauza vreunei greseli pe care sa o fi comis, ci din pricina unui pacat social."

Periferic 8 - Art as gift, Dora Garcia - Common Ideologies

Acum o saptamana am primit un telefon de la prietenul unui prieten in care eram intrebata daca nu vreau sa particip la Periferic 8 si mai exact la un proiect al artistei Dora Garcia. In trecut am colaborat cu Asociatia culturala Vector pe diverse proiecte asa incat am fost de acord. Asa face omul cand nu stie in ce se baga. Intelesesem initial ca este vorba de prezentarea unei carti favorite de catre oameni din arii si cu preocupari diferite. Cu cateva zile inainte de eveniment ne-am intalnit cu artista pentru a afla mai multe despre acest proiect. Prima mea surpriza a fost cea legata de ceilalti participanti: Florin Lazarescu, Dan Lungu, Doris Mironescu, etc. Adica cititori profesionisti recte profesori de literatura, critici sau chiar scriitori. In acest grup specializat eram singurul outsider. Adica singurul Cititor. Am luat situatia ca atare, desi sincera sa fiu era oarecum inconfortabil. Un alt moment jenant a fost cel in care, spre surpiza mea, niciunul dintre ceilalti invitati nu prea stia cu ce se mananca cartea despre care ma hotarasem sa vorbesc (Khaled Hosseini - Vanatorii de zmeie). Alegerea acestei carti a fost oarecum conjuncturala, dat fiind faptul ca in momentul in care am fost intrebata la telefon care este cartea mea favorita am gasit intrebarea oarecum de oracol de gimnaziu, dat fiind faptul ca eu cred ca fiecare varsta are cartea ei preferata. Imi place sa cred ca maturizandu-ma evoluez si in ceea ce priveste lectura. In plus, in momentul in care mi s-a spus ca ar fi preferabil sa fac cartea cadou am renuntat la a vorbi despre Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin dat fiind faptul ca acea carte este de nedaruit, pentru mine cel putin. M-am hotarat sa vorbesc despre cartea lui Hosseini pentru ca m-a emotionat asa cum de multa vreme nu o facuse vreo carte.
Sentimentul de outsider a persistat si in timpul evenimentului, dat fiind faptul ca eu cred ca citesc inca cu inocenta (nu naivitate cum a preferat sa comenteze Antonio Patras) si cu bucurie o carte care ma prinde fara sa pornesc la vantoare de stiluri, metafore sau curente literare. Imi place sa ma bucur de o carte buna. Cred totodata ca o carte buna lasa loc de interpretare pentru fiecare. Daca, in plus, acea carte ma face sa constientizez anumite lucruri cu atat mai bine. Cineva spunea ca si-a pierdut placerea de a citi, citind cu greutate chiar si cartile despre care trebuie sa scrie. Nu as vrea sa ajung acolo pentru ca as pierde ceva cu adevarat esential, practic magia povestii. Sper ca si in continuare singurele carti pe care le voi citi cu creionul in mana si la care voi face notite vor fi cartile de istorie:)
In concluzie: cititi si va bucurati!

Harlan Coben - The woods / Tell no one

Nu stiu sa fie tradus in romaneste, daca este my mistake. Eu mi-am cumparat aceste doua carti - The woods si Tell no one - de la magazinul acela second hand de care vorbeam ceva mai inainte. Mi-a placut The woods pentru ca face parte din seria cartilor in care personajul principal este un om obisnuit, cu o viata complet normala care este data peste cap de urmarile evenimentelor petrecute cu 10 sau 20 de ani in urma. In Tell no one tema se reia, devenind oarecum fumata, de aceea le-am si pus impreuna. Daca citeam numai una dintre ele probabil ca as fi ramas cu o parere mult mai buna despre autor pentru ca scrie bine si te tine in priza.

C.S. Lewis - Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri

La Lewis mi-au placut Cronicile din Narnia, Sfaturile unui diavol...si Crestinismul pur si simplu. Despre Surprins de bucurie mi-a vorbit cu pasiune acum cativa ani un prieten pentru care aceasta carte este una esentiala in conditiile in care este el insusi un convertit. Am asteptat editia in limba romana si mi-am cumparat-o mai mult ca o datorie pentru acest prieten foarte drag. Nu a avut acelasi impact asupra mea, dar mi-a placut pentru sinceritate si echilibru. Mi-as fi dorit sa cuprinda mai mult despre prietenia care l-a legat pe Lewis de Tolkien si despre modul comun in care vedeau lucrurile. Asez in mintea mea aceasta carte alaturi de Un om sfarsit a lui Papini (si de ce nu?) alaturi de Raport catre El Greco a lui Kazantzakis, aceasta din urma fiind una dintre cartile care m-au format.

Katie Hickman - Poarta coliviei

Vara aceasta doua dintre prietenele mele au fost in vacanta in Turcia, fiind impresionate atat de istoria locului cat si de ospitalitatea turceasca. Eu m-am consolat cu aceasta carte:) Glumesc. Am cumparat-o intamplator pentru ca voim sa citesc ceva usor si placut.

Nu m-a dezamagit, dar nici nu m-a impresionat in mod deosebit. Este scrisa dupa reteta deja clasica a imbinarii prezentului personajului principal, de regula cercetator intr-un domeniu sau altul cu viata obiectului de studiu al acestuia. In cazul nostru este vorba de povestea Celiei Lamprey, rapita de pirati si ajunsa in haremul sultanului si de a carei urma incearca sa dea Elizabeth Staveley cercetatoare la Oxford in zilele noastre. Cel mai interesant personaj din carte mi s-a parut Valide Sultan - denumire care o desemneaza pe mama sultanului, in cazul nostru Mehmed al III lea, Safiye Sultan (Cea Pura). Se pare ca a fost una dintre cele mai influente femei de la curtea sultanilor din toate timpurile, implicandu-se in politica, corespondand cu regina Elisabeta I a Marii Britanii si scandalizand orasul prin plimbarile cu trasura primita cadou de la regina.

O carte care merita citita in vacanta pentru incercarea de reconstructie a unei lumi despre care stim atat de putin.

Vacanta mea

Nu cred ca va interesa pe cineva in mod deosebit cum mi-am peterecut eu vacanta de vara..., dar ce sa zic? In loc sa ma duc la psihiatru mai bine scriu despre asta pe blog:). Vara asta ne-am gandit - moi and my husband - sa mergem la Sibiu si de ce nu, la Paltinis. Zis si facut. Ne-am urcat in masina si am pornit la drum, fara a ne face rezervari in prealabil. Drumul pana la Sibiu a fost frumos, chiar pitoresc avand in vedere ca am trecut prin Cheile Bicazului care sunt mereu spectaculoase. Pe seara am ajuns la Sibiu. Sotul meu m-a intrebat unde sunt muntii:) I-am spus, sperand ca am dreptate ca trebuie sa iesim din Sibiu spre Rasinari pentru a ajunge la munti. Zis si facut. Ce sa zic? Impresionant ca peisaj. Drumul pana sus la Paltinis este o adevarata poezie. Totul se transforma in proza insa cand vine vorba de oameni si servicii. Nu suntem tampiti, stim ca traim in Romania si ne cam asteptam la orice. Dar ca la Paltinis o camera sa coste 200 de lei pe noapte la un hotel de 2 margarete...ei bine, asta ne-a cam lasat masca. Am hotarat sa coboram la o altitudine mai mica si, speram noi, poate mai prietenoasa. Acum fie vorba intre noi nici nu intelegeam ce am putea face intr-o statiune atat de trista cum este Paltinisul. Putini oameni, personal inospitalier, cladiri uitate acolo de pe vremea lui nea Nicu. Fiind aproape noapte am coborat si ne-am cazat la o pensiune cat de cat umana....tot cu 2 milioane pe noapte, dar macar cu apa calda non stop. A doua zi dimineata ne-am trezit in sunet de dalta si mortar....ca doar si acolo se construieste. Am incercat sa iesim pe terasa sa ne bem cafeaua...si am dat nas in nas cu muncitorii care tocmai puneau pardoseala.Probabil ca erau incluse in pret si aceste servicii. Buuun...Ne hotaram sa mergem sa mancam ceva. Coboram si comandam: 4 oua si doua cafele. Nota: 40 de lei. Cred ca au fost cele mai scumpe oua pe care le-am mancat pana acum:). Cam asta despre cazare si celebra ospitalitate romaneasca.

Second hand

Am vrut de mult sa scriu despre acest magazin Second hand din Iasi - nu va spun nici cum se cheama si nici unde se afla, asta ca sa nu-mi furati cartile:) - in care, pe langa haine, bijuterii si alte cele gasesti si carti....second hand. Este vorba de editii in limba engleza care costa 6 lei bucata. Nu va ganditi ca veti gasi un Kant pe acolo, ci doar romane politiste, ceva carti despre al doilea razboi mondial si carti de dragoste. Daca ai timp si chef poti "sapa" si gasi ceva pe care sa dai 6 lei. Pacat ca nu-si actualizeaza mai des "colectia".

Alegeri si candidati

Mereu mi se ridica parul in cap cand se apropie perioada alegerilor....de orice fel. Aud de tot felul de candidati pentru diferite functii si ma intreb ce cauta acolo. Unii dintre ei, sub umbrela binelui civic se implica in politica si chiar au pe undeva pretentia sa le multumim pentru ca o fac. In plus, unele partide nu se invata niciodata minte si cauta candidati sub lumina rampei - scriitori, critici, actori sau alte cele - netinand cont de calitatile si abilitatile reale de politicieni ale acestora. Ma rog...Cert este faptul ca nu voi vota niciodata pe cineva care stiu ca isi dispretuieste angajatii privindu-i de sus, de pe culmile maririi sale, un om care isi considera angajatii fara discriminare hoti, o persoana care infiereaza cu orice ocazie nepotismul, dar in al carui mediu nu gasesti decat soti, sotii si alte neamuri. Pentru mine vraja a disparut.

Piotr Bednarski - Zapezile albastre

O carte dureros de frumoasa. O carte care ne aduce aminte ca putem fi oameni in orice conditii si ca depinde numai de noi daca o facem sau nu.

Gregor von Rezzori - Memoriile unui antisemit

Desi imi propusesem sa nu mai cumpar nici o carte aparuta la editura Humanitas nu am rezistat multa vreme (din pacate) si am cumparat aceasta carte. Raftul Denisei, colectia in care a aparut nu mi-a oferit de prea multe ori ocazia de a citi ceva cu adevarat bun si care sa nu faca abuz de sex, droguri si ciudati. Cartea aceasta nu mi-a confirmat asteptarile, dar nici nu mi-a displacut. Este interesant de citit pentru parfumul de epoca, pentru cei carora le place sa citeasca insemnari biografice, pentru a urmari parcursul unui tanar din perioada interbelica. In plus, mi s-a parut interesanta analiza personajului vis-a-vis de prejudecatile si stereotipurile antievreiesti ale epocii. De-a lungul intregii carti tanarul educat sa dispretuiasca evreii se lupta cu sentimentele (fie de prietenie sau iubire) pe care i le inspira reprezentanti ai acestei rase. Ironic, toate experientele importante din viata personajului se leaga de prezenta sau influenta unui evreu. Nu stiu daca o voi reciti vreodata, dar cert este ca nu imi pare rau ca am citit-o.

Si caii se impusca, nu-i asa?

Pe drum, pe jumatate surda, intorcandu-ma acasa, m-am intrebat daca mi-a placut piesa "Si caii se impusca, nu-i asa?". Mi-am dat seama ca dincolo de fluierul enervant si asurzitor, de balbaielile actorilor (chiar si ale Maiei) si de lungimea imposibila a piesei o mare parte din mesajul pe care a vrut sa-l transmita a ajuns la mine. Cred ca traim intr-o societate a spectacolului in care banii si audienta primeaza, in care suntem aproape toti in stare sa ne vindem sufletul si pentru mai putin de 50.000 de euro. Cred totodata, ca unii isi construiesc afaceri pe nefericirea altora sau pozeaza in zane sau buni samariteni pentru a-si construi cariera. Toate acestea se intampla insa cu complicitatea publicului spectator care accepta si se hraneste cu lacrimile si necazurile altora. Disperarea poate duce la gesturi extreme, participarea la un maraton de dans fiind o imagine inocenta a ceea ce suntem in stare sa facem pentru un Bine iluzoriu. Si atunci cand putinii dintre noi descopera adevarul crud de dincolo de reclama colorata nu ii fac fata. Cred ca piesa este totusi mai potrivita publicului american decat celui moldovean- iesean care nu s-a lasat inca coplesit (asa imi place sa cred) de puterea dominatoare a banului. Nu sunt o mare amatoare de teatru postmodern (gust cu mai mare placere un Caragiale bine jucat in nota clasica), dar cred ca piesa jucata in aceasta seara isi are publicul ei.

Duminica dimineata. Imi conving sotul cu destula usurnta sa mergem sa vizitam o expozitie deschisa la Palatul Culturii, motivand ca imi este necesara pentru o lucrare. O vazusem destul de bine promovata in presa incat sa cred ca merita vazuta. Ajungem in fata Palatului care nu se prea vede din cauza boxelor, tirurilor si scenei….probabil pe seara va fi vreun concert. Incercam sa ne indreptam spre intrare, dar un bodyguard ne taie calea si ne spune ca nu avem voie pe acolo si ca trebuie sa ocolim. Stupid, dar ocolim. Intram in Palat.Putina lume, cativa straini si noi in pantaloni scurti si tricouri….ca excursionisti. Nu se vede nimic care sa semnalizeze expozitia asa ca intrebam paznicul/gardianul de la intrare. Ne spune scurt ca nu exista asa ceva la Palat. Insistam, dar nu primim nici o lamurire. Intram in magazinul de suveniruri incercand sa gasim ceva despre istoria Palatului. O doamna numara niste vederi si se arata nemultumita de deranj. Intreb daca stie unde este expozitia. Stie! O intreb daca poate sa-mi recomande o carte despre ce ma intereseaza. Ne spune sa mergem noi la expozitie si dupa aia sa ne intoarcem si mai vedem. Docili mergem spre sala expozitiei. Usa este inchisa. Imi iau inima in dinti si o deschid. Intuneric…Dintr-o alta incapere apare o alta doamna pe care o deranjam de la masa si care aprinde luminile si ne invita sa admiram exponatele. Expozitia…modesta. Suntem rugati sa ne scriem parerile in cartea expozitiei. Ne uitam unul la altul si ne luam inima in dinti pentru a spune ca nu vrem sa scriem nimic…nu prea avem ce scrie..Iesim si meregm din nou la magazinul de suveniruri. Pe rafturile modeste vad cateva numere din Cercetari istorice. O rog sa-mi arate si mie un exemplar.Mi se raspune ca sunt de specialitate. Intreb si ce daca? Cu o privire gata sa ma ucida imi da un exemplar rufos si sta in picioare langa mine cat ma uit in el. Simt ca suntem in plus. Intreb cat costa. Mi se spune ca 130.000lei (vechi)…cat Cele 8 pacate ale lumii civilizate in librarie…La iesire doi sau trei cetateni straini vizibil plictisiti de vizita la un muzeu care de mult nu mai spune nimic nimanui…

Carti, carti si iar carti

Saptamanile astea m-am delectat cu volumul urmator din seria lui Martin pomenita mai jos - A storm of swords. Nu am mai avut rabdare sa-l traduca Nemira in romaneste, desi traducerea mi se pare foarte inspirata. Nu am fost nici o secunda dezamagita si cred in continuare ca este unul dintre cei mai buni scriitori de fantasy pe care i-am citit vreodata. Volumul patru al seriei urmeaza sa apara in toamna in Statele Unite....la fel si al treilea volum din Eragon:)

Comunisti versus securisti

Azi am auzit o chestie noua pe strada: cica securistii au fost rai si comunistii buni...

Edward S. Curtis - The North American Indian

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am o pasiune pentru triburile de indieni americani de cand ma stiu. Am gasit aceasta bijuterie la editura Taschen. Este creatia lui Edward S. Curtis considerat a fi primul foto jurnalist din lume. Pasionat de indieni, reuseste sa fotografieze cele 80 de triburi existente in America inceputului de secol XIX. I-au trebuit cam 30 de ani pentru a duce acest proiect la bun sfarsit. Ceea ce cuprinde aceasta carte este un mic rezumat al muncii de o viata a acestui om extraordinar.

Philip Roth - Operatiunea Shylock

Imi place la Philip Roth umorul, finetea si capacitea de a se pune in pielea unor personaje cu idei si credinte diferite. Mi-a placut Pata umana, asa incat m-am hotarat sa citesc si Operatiunea Shylock dupa ce nu am fost foarte impresionata de Complot impotriva Americii. I-am regasit savoarea si inteligenta in acest roman care se vrea pe undeva o confesiune, pe undeva o cronica a procesului unui presupus criminal nazist. Israelul de azi cu problemele sale identitare se intrepatrunde cu Israelul supravietuitorilor Holocaustului si cu Israelul palestinienilor. Uneori Roth exagereaza, dar acest lucru nu deranjeaza decat intr-o foarte mica masura. In concluzie, o carte care merita citita.

George R.R. Martin - Inclestarea regilor

Am citit partea a doua a acestei saga cu sufletul la gura si cu tristetea ca se va termina. Urasc cand editurile fac pauze mari de publicare intre volumele unei serii - asa cum se intampla si la Rao cu cartile lui Robert Jordan - de ajungi sa uiti despre ce era vorba in primele randuri. Anyway, pentru cei care iubesc fantasy-ul Martin nu este doar recomandabil ci obligatoriu. Sa nu va sperie grosimea cartilor:) pentru ca odata intrat in lumea familiei Stark, a clanului Lannister si a Mamei Dragonilor nu mai conteaza. Mi-au placut personajele bine conturate, atentia pentru detaliu, ideile originale, urzeala intrigii care te face sa astepti cu nerabdare sa dai pagina.

M-am "lovit" de aceasta carte in circumstante diferite: ba auzisem ca dupa ea se facuse cel mai scump film al cinematografiei egiptene, ba intr-un interviu din Foreign Policy se spunea ca este una dintre cartile preferate de cititorii arabi. Asadar, era inadmisibil sa nu o citesc. Pe mine una m-a prins de la primele pagini. Autorul te introduce in viata de dincolo de pliantele publicitare a orasului Cairo. Faci cunostinta cu personaje fascinante, cu visele si dorintele de multe ori irealizabile ale acestora, cu viata din blocul Iakubian, cu coruptia si mizeria saraciei sau cu detaliile picante ale vietii de homosexual egiptean. Ce sa zic? Mi-a placut. Abia astept sa vad si filmul...

Boris Akunin - Leviatan

Stiu ca pot deveni plictisitoare, dar acesta este al treilea volum al seriei Erast Fandorin. Ma asteptam sa semene cu cele anterioare, dar surpriza. A trebuit sa ma uit pe coperta ca sa fiu sigura ca citesc un Akunin si nu o Agatha Christie. Daca in primele volume personajele sunt vazute prin ochiul autorului, de data aceasta Akunin spune povestea prin intermediul jurnalelor sau gandurilor personajelor sale. Din punctul meu de vedere cartea se apropie de "Moarte pe Nil" a autoarei mai sus mentionate, fara a fi insa deranjanta sau plictisitoare. Dimpotriva. Un policier scris in stil clasic care mi-a facut cateva ore mai agreabile.

James Rollins - Harta oaselor

Un amalgam de informatii, de personaje (de la cei trei magi care se pare ca au fost patru:) pana la Alexandru Macedon si evident!!! templieri), implicarea Vaticanului, toate acestea si inca cateva ingrediente fac din aceasta carte un roman de citit pe week-end sau nici atunci. Cateva idei sunt interesante, dar autorul amesteca mult prea multe elemente asa incat cartea devine la un moment dat plictisitoare ceea ce din punctul meu de vedere este o crima cand vine vorba de un roman politist:).

Jonathan Safran Foer - Totul este iluminat

Am citit cu mare placere Extrem de tare si incredibil de aproape desi cred ca seamana foarte bine cu cartea sotiei autorului - Istoria iubirii - carte despre care am scris cate ceva pe acest blog. In acest context, abia asteptam sa apara Totul este iluminat. Nu pot spune ca am fost dezamagita, dar cartea m-a facut sa ma simt trista, desi este plina de umor si sensibilitate. Poate Ucraina, poate visele ghidului ucrainean in care multi ne vom fi regasit sau poate povestile de demult din acel stetl uitat de lume sa-mi fi creat aceasta stare. Este o carte a cautarii, a descoperirii, a familiei, dar si a celuilalt fie ca este vorba de strain sau de evreu (notiuni care de multe ori se confunda).

Romania - poveste de pe tren

O mare parte din romani isi castiga existenta din mici afaceri - cumpararea de marfa din centrele comerciale din Bucuresti si vinderea lor in magazinele de provincie. Asa ca ai toate sansele sa intalnesti doamne cu zeci de mii de genti si pachete grabite sa prinda trenul. Una dintre aceste doamne imi povestea ca de cand a inceput sa faca acest lucru, de cate ori ajungea incarcata de bagaje la pasajul de metrou din Gara de Nord era ajutata de un domn bine. Acesta ii lua bagajul, fara sa schimbe nici macar un salut cu doamna in discutie, aceasta insfaca restul bagajului si top,top dupa dumnealui. Ca ascultator nu poti sa nu te gandesti..."se leaga o idila". La o vreme, doamna ajunge in gara, se aseaza pe o banca si incearca sa-si savureze cafeaua. Langa ea, pe banca se aseaza acelasi domn atat de amabil. Femeia se face ca nu il vede, pana cand domnul i se adreseaza intreband-o daca nu il recunoaste. Neavand incotro, doamna ii multumeste pentru amabilitate si se scuza ca nu l-a recunoscut. Domnul nu zice nimic si la un moment dat o intreaba daca are idee cu ce se ocupa el. "Sa fie doctor, sa fie inginer?" se intreaba femeia gandindu-se la ce oportunitati i-ar putea oferi acest domn sarmant si educat. Hotaraste sa spuna ca nu stie. Atunci domnul ii dezvaluie ca profesia dumnealui este aceea de hot si ca, de fiecare data cand ea credea ca el o ajuta galant cu bagajul de fapt el nu stia cum sa faca sa dispara cu geanta pe care pusese mana. Doamna ramane siderata, avand timp sa mai auda si aprecierile domnului care ii spune ca totusi niciodata nu l-a lasat inima sa plece cu bagajul pentru ca ea parea o doamna muncitoare....Sa mai zici ca hotii n-au principii.

Romania mea - mersul cu trenul

De curand am fost nevoita sa fac o calatorie scurta dus-intors cu trenul pana la Bucuresti. S-a dovedit a fi o calatorie educativa dincolo de motivele profesionale care m-au determinat sa o intreprind. Dat fiind faptul ca InterCity-ul ar fi ajuns mult mai tarziu decat acceleratul, n-am avut ce face si mi-am luat bilet pentru acesta din urma...Nu mai zic ca toate papornitele si basmalele existente pe peron se indreptau, evident, spre trenul de Iasi. Nici ca mirosea infiorator, asa cum numai trenurile din lumea a treia o pot face, fara discriminare de clasa - aIa sau aIIa. De ce educativa? Pentru ca asa am aflat ca:
1. Exista pensionari care si-au facut o meserie din a "plimba" pe baza tichetelor lor de pensie cetatenii care doresc sa faca un chilipir - adica sa plateasca doar jumatate din pretul calatoriei la cl. I, evident nu CFR-ului ci batraneilor in cauza. Asa ai toate sansele sa te trezesti in compartiment cu niste mutre cu care nu ai fi avut ocazia sa interactionezi decat poate la sectia de politie.
2. In Romania si femeile isi bat barbatii cu placere...mai ales la batranete. Tot drumul l-am facut cu o doamna care lucreaza la Inspectoratul Scolar si care povestea plina de mandrie cum isi bate ea barbatul, cum i-a rupt doua coaste si cum l-a "croit" de cateva ori cu batatorul. Toata povestea era un fel de razbunare tardiva pentru bataile pe care le incasase in tinerete de la acelasi domn sot. Se pare ca venise ora scadentei...

Salman Rushdie - Versetele satanice

Citisem atat de multe despre aceasta carte si despre condamnarea la moarte a autorului incat am asteptat aparitia editiei in limba romana cu mare nerabdare. Avand in vedere reactiile starnite si in tara, cred ca Poliromul merita felicitari pentru ca a publicat-o. Merita Rushdie sa fie condamnat la moarte pentru acest roman? Nu cred. Este adevarat ca unele pagini ar putea leza sentimentele unui fundamentalist lipsit de umor, dar in esenta este un roman bine scris, cu personaje pitoresti si de un burlesc rar egalat. Merita citita atat pentru scriitura autorului cat si pentru a se lamuri fiecare cititor in parte despre ce "se scrie" intr-o carte blamata si condamnata.