Umberto Eco - Cimitirul din Praga

Il banuiam pe Umberto Eco de simpatii ascunse pentru romanul popular al vremurilor trecute de cand citisem Supraomul de masa. Dat fiind faptul ca acele carti mi-au populat copilaria cu Rocambole, Pardaillan si mai stiu eu ce eroi, nu puteam decat sa ma bucur ca snobismul intelectual l-a ocolit pe eruditul Eco. In Cimitirul din Praga, Eco aseaza sub forma unui astfel de roman intamplari reale ale epocii pe care o evoca. Nici nu cred ca ar fi putut scrie altfel despre acele vremuri pline de tot felul de intrigi, situatii incredibile si afaceri dubioase. Francmasoni, iezuiti, rusi, satanisti si evrei care vor sa conduca lumea se regasesc in paginile acestei carti, fiecare construindu-si propria versiune a adevarului in functie de nevoi. Leo Taxil (printre altele, autor si al Bibliei Hazlii),Diane Vaughan, Maurice Joly (sursa de inspiratie dovedita pentru Protocoalele Inteleptilor Sionului) sunt, oricat ar parea de bizar, personaje care au trait cu adevarat si care au influentat intr-un fel sau altul vremurile in care au trait. Ii mai gasim aici pe Garibaldi si Dreyfus. In plus, ca in orice roman de gen, Parisul insusi este un personaj in sine. Cartea are insa o miza mult mai serioasa: ne arata ca istoria este scrisa de invingatori; ca politica a fost intotdeauna lipsita de principii, ca manipularea maselor nu este exclusiv contemporana. Ne mai arata ca in orice epoca s-au gasit oameni dispusi sa-si serveasca doar propriile interese, fara nici o urma de mustrare de constiinta. Ca lumea isi identifica si azi, ca si atunci dusmanul sub forma evreului, a masonilor sau a oricarui grup devenit brusc intolerabil. Sub forma unui roman cu tenta rocambolesca, Eco ne pune, ca de fiecare data pe ganduri.

Cabalistul - Geert Kimpen

Cartea aceasta m-a cucerit de cum am deschis-o. De ce? Pentru acest citat din Nietzsche: " Rau rasplatit e un invatator, daca ramai mereu scolarul lui". Pentru o persoana ca mine, care a dus permanent lipsa unui magister acest citat este foarte important...
Dincolo de acest motiv personal, Cabalistul este o carte frumoasa, dar dificila. Este o carte care poate fi citita in mai multe chei, dintre care poti alege care sa iti ramana in minte si in suflet. O poti citi in cheie istorica si atunci poti gasi multe motive de carcoteala daca esti familiarizat cat de cat cu vietile celor din carte (Isaac Luria sau Hayim Vital); o poti citi ca pe o poveste de dragoste nefericita sau o poti citi ca pe o carte a initierii. Cartea are 72 de capitole, fiecare purtand unul dintre numele lui Dumnezeu. Din acestea se poate compune, daca sunt rostite intr-o anumita ordine, numele cu neputinta de rostit al lui Dumnezeu. Iubirea, milostenia, smerenia, credinta, prietenia sunt puse la indoiala, sunt discutate pentru a le surprinde esenta adevarata. Fiecare discutie din carte este o mica bijuterie, te face sa privesti lucrurile dintr-o noua perspectiva si in acelasi timp iti da sentimentul ca abia zgarii suprafata unui bloc de marmura care ascunde multa intelepciune.
O carte care iti da de gandit, care te uimeste prin bogatia culturii pe care o prezinta, care iti deschide o lume.

Cartile mele