Nu stiu in ce categorie sa inscriu aceasta carte. Sa fie un roman? Sa fie un reportaj dat fiind faptul ca este scris la cald? Este cert ca te impresioneaza. Concura la crearea acestui sentiment mai multi factori: faptul ca autoarea moare la Auschwitz, ca scrie aceasta carte in perioada razboiului, cartea fiind o imagine reale a ceea ce se intampla cu Franta si francezii in perioada ocupatiei, ca nu razbate nici un fel de ura fata de germani din randurile scrise cu atat mai mult cu cat autoarea era suficient de lucida ca sa stie ca nu va apuca sfarsitul razboiului. O carte deosebita care poate fi pusa alaturi de Jurnalul Annei Frank fiind o marturie a ceea ce poate insemna razboiul si a modului in care afecteaza existenta fiecaruia dintre noi. Ar trebui sa citeasca aceasta carte si cei care considera ca Holocaustul a fost mult exagerat, ca de fapt ceea ce s-a intamplat nu a avut amploarea despre care se vorbeste. Faptul ca la Auschwitz a murit chiar si un singur om avand sau nu calibrul Irenei Nemirovsky ar trebui sa le impuna tacerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu