Romania mea

"Sistmul politic de aici poate fi descris prin sintagma democratie banditeasca. Partidul castigator isi numeste apropiatii in administratie si uneori chiar in tribunale si mituieste parlamentarii din opozitie ca sa-i faca sa i se alature. Tragedia milioanelor de votanti este ca aceia pe care ii voteaza constiinciosi si in proportii de masa au jefuit avutul obstesc si au devenit extrem de bogati si puternici in timp ce perorau sloganuri despre oprimarea poporului"
Fareed Zakaria - Viitorul libertatii. Democratia neliberala in Statele Unite ale Americii si in lume


As vrea sa pot gasi cuvinte care sa descrie exact ceea ce se intampla zilele astea in Romania. As vrea sa gasesc cuvintele care sa exprime senzatia de neputinta si revolta pe care o traiesc. In plus, as vrea sa stiu cum de ne-a disparut atat de usor memoria. Cum de le permitem unor comunisti notorii sa se declare anticomunisti si aparatori ai democratiei. Este incredibil cum doar in 20 de ani copiii fostilor securisti revin la putere. Stiam ca de regula genul acesta de oameni profita de slabiciunea statului pentru a-l ataca si a si-l insusi. Ceea ce se intampla zilele acestea este o miscare politica patentata in alte state din lumea a treia si nu numai. Se mizeaza pe un public dezamagit, caruia ii este frica de reforma si care se teme ca va ramane fara privilegiile sale marunte. Este vorba de instituirea unui regim dubios cu ajutorul mecanismelor democratice. Vom legitima prin aceste alegeri o banda de hoti si de ticalosi. Ceea ce ma sperie este reactia tinerilor, a celor din generatia mea carora fie nu le pasa fie vor vota cu melanjul acesta de stanga/dreapta pe baza unor criterii care pe mine ma lasa inmarmurita: atributele fizice (ca si cum l-as lua de sot pe viitorul presedinte), imagini imbecile scoase din joben de niste oameni pe care nu i-as lasa sa-mi pazeasca valiza...
Ma intreb cine suntem ca natie. Am senzatia ca nu mai vedem dincolo de varful nasului. Ne limitam la interesele noastre meschine si ne vindem pe mai putin de 30 de arginti. Asteptam sa ne dea tot timpul statul, dar nu intrebam de unde ia statul ca sa ne dea. Avem numai drepturi si nici o obligatie. Ne credem competenti si ne revoltam cand nu ni se mai platesc orele suplimentare la un job unde in general frecam menta, dar nu ne trece prin cap ca ne-am putea reorienta si gasi un job in care sa aratam cat de buni suntem si sa fim platiti in functie de acest lucru. Suntem niste oameni asistati social cum bine spunea Basescu. Dispretuim pe cei care lucreaza la privat considerandu-i niste fraieri care nu au stiut sa se "descurce" (Doamne cat urasc verbul acesta!).
As vrea sa gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cat m-au dezamagit Emil Hurezeanu, Stelian Tanase sau Mircea Dinescu. Dupa Cold Waves, dupa cartile despre comunism si poeziile din Moartea citeste ziarul nu a mai ramas nimic. Ba da, au ramas cuvinte goale si din nou interese personale meschine.
Suntem cartoane, am devenit masa de manevra. Ma intreb cati dintre noi ar mai infunda puscariile pentru o idee sau un ideal...Ma tem ca nici unul.