Romania mea

Astazi am primit cadou un CD cu Tracy Chapman (multumesc Bogdan:)) care mi-a adus aminte de niste vremuri mult mai fericite. Vremuri in care abia descopeream muzica, ascultand casete cu King Crimson sau Jethro Tull cumparate de la consignatie, cand vedeam The Doors intr-o sala de cinema inchiriata de niste prieteni si cu niste prieteni, de verile pe munte cu cortul cand toata lumea parea a noastra. Mi-am adus aminte de afisul cu Lennon lipit pe peretele unui magazin si pe care mama mi l-a cumparat ca sa-mi faca o surpriza, targuindu-se la sange cu vanzatorul. Mi-a adus aminte de prieteni vechi a caror urma am pierdut-o, prieteni de care ma leaga in continuare carti sau muzici. Imi aduce aminte de blugii cumparati de la SH, de primii mei bocanci, de Shogun, crasma infecta in care gaseai mereu un prieten dispus sa dea un rom sau o votca (pe atunci nu bea aproape nimeni bere:)), de chelnerul care verifica daca ti-ai terminat paharul bagand degetul in el... De rockoteca de sambata seara in care alternau Led Zepp cu Nirvana sau Megadeth, de verile petrecute la foisor, de singura librarie cu carti Humanitas din oras...
Erau vremuri in care nu conta cati bani ai in buzunar, in care erai acceptat in functie de ce citeai, de ce muzica ascultai sau de modul in care preferai sa-ti petreci vacanta. O alta Romanie, de mult pierduta, dar sper ca nu si uitata.