Si o carte care merita citita - Violoncelistul din Sarajevo

Matilde Asensi - Totul sub cer

Cu Matilde Asensi m-am mai "intalnit" atunci cand am citit Ultimul Cato. Totul sub cer este o carte pentru timpul liber, dupa o zi din aia in care iti vine sa impusti pe toata lumea:). Merge citita repede, e inteligent scrisa si construita, se vede ca autoarea s-a documentat pentru a o putea scrie, amesteca, ca de obicei, o groaza de lucruri (de la filosofia daoista la societati secrete), dar o face fara a te obosi sau a-ti jigni inteligenta. Personajul principal este China cu toate minunatiile sale, minunatii pe care este dispusa sa le dezvaluie doar celui care da dovada de rabdare si spirit de observatie. Lectia pe care o invata povestitoarea noastra este una pe care poate ar trebui sa ne-o insusim si noi: "trebuie sa traiesti deprinzandu-te sa descoperi partea buna in ceea ce e rau si partea rea in ceea ce e bun."

Markus Zusak - Hotul de carti

Ce pot sa spun? ! Cert este ca am citit alte carti mai bune decat aceasta. Poate ca asteptarile mele erau altele, poate ca incercarea de a ne povesti despre nazisti si viata celor care au incercat sa-si pastreze cat de cat principiile sub teroarea lor nu au atins acea coarda pe care ar fi trebuit sa o atinga in sufletul si mintea mea. Gaselnita cu moartea care ne spune povestea lui Liesel Meminger nu mi s-a parut nici ea extraordinara...

Hello! I'm back...:)

Sau cel putin asa sper...cam parasit blogul meu, dar promit sa imi revin si sa mai dau de stire despre ce carti am mai citit.

Kate Morton - Casa de la Riverton si Gradina Uitata

Recunosc ca fiecare carte si-ar merita propriile impresii. Am preferat sa le asez impreuna pentru ca le-am citit una dupa alta ceea ce nu stiu daca a fost o idee asa de buna, dar cert este ca mi-au placut amandoua. Preferata mea ar fi totusi Casa de la Riverton desi cei mai multi au spus ca Gradina uitata ar fi mult mai reusita. Povestile s-au construit in ambele carti in mod asemanator si fac referire la aceeasi perioada de timp, respectiv sfarsitul secolului XIX cand lumea incepea sa se schimbe radical, cand regulile care separasera clasele sociale incepusera sa dispara, cand, daca vreti, erau ultimele clipe de inocenta ale unei lumi care nu cunoscuse inca Marele Razboi. Mi-a placut mai mult Casa de la Riverton pentru ca mi s-a parut ca autoarea a dat mai multa atentie atmosferei, ca personajele sunt mult mai palpabile si credibile decat cele din Gradina uitata, ca se apropie mai mult de traditia romanului englezesc clasic. As mai adauga ca datorita acestei carti am inceput sa ma uit la un serial englezesc din 1975, Upstairs Downstairs, in care se recreeaza atmosfera unei case britanice de la sfarsitul aceluiasi secol, cu toate regulile, traditiile si de ce nu, cu toate visele si sperantele celor care o populeaza.