joi, 28 februarie 2008



M-am "lovit" de aceasta carte in circumstante diferite: ba auzisem ca dupa ea se facuse cel mai scump film al cinematografiei egiptene, ba intr-un interviu din Foreign Policy se spunea ca este una dintre cartile preferate de cititorii arabi. Asadar, era inadmisibil sa nu o citesc. Pe mine una m-a prins de la primele pagini. Autorul te introduce in viata de dincolo de pliantele publicitare a orasului Cairo. Faci cunostinta cu personaje fascinante, cu visele si dorintele de multe ori irealizabile ale acestora, cu viata din blocul Iakubian, cu coruptia si mizeria saraciei sau cu detaliile picante ale vietii de homosexual egiptean. Ce sa zic? Mi-a placut. Abia astept sa vad si filmul...

Boris Akunin - Leviatan


Stiu ca pot deveni plictisitoare, dar acesta este al treilea volum al seriei Erast Fandorin. Ma asteptam sa semene cu cele anterioare, dar surpriza. A trebuit sa ma uit pe coperta ca sa fiu sigura ca citesc un Akunin si nu o Agatha Christie. Daca in primele volume personajele sunt vazute prin ochiul autorului, de data aceasta Akunin spune povestea prin intermediul jurnalelor sau gandurilor personajelor sale. Din punctul meu de vedere cartea se apropie de "Moarte pe Nil" a autoarei mai sus mentionate, fara a fi insa deranjanta sau plictisitoare. Dimpotriva. Un policier scris in stil clasic care mi-a facut cateva ore mai agreabile.

joi, 21 februarie 2008

James Rollins - Harta oaselor


Un amalgam de informatii, de personaje (de la cei trei magi care se pare ca au fost patru:) pana la Alexandru Macedon si evident!!! templieri), implicarea Vaticanului, toate acestea si inca cateva ingrediente fac din aceasta carte un roman de citit pe week-end sau nici atunci. Cateva idei sunt interesante, dar autorul amesteca mult prea multe elemente asa incat cartea devine la un moment dat plictisitoare ceea ce din punctul meu de vedere este o crima cand vine vorba de un roman politist:).

luni, 11 februarie 2008

Jonathan Safran Foer - Totul este iluminat


Am citit cu mare placere Extrem de tare si incredibil de aproape desi cred ca seamana foarte bine cu cartea sotiei autorului - Istoria iubirii - carte despre care am scris cate ceva pe acest blog. In acest context, abia asteptam sa apara Totul este iluminat. Nu pot spune ca am fost dezamagita, dar cartea m-a facut sa ma simt trista, desi este plina de umor si sensibilitate. Poate Ucraina, poate visele ghidului ucrainean in care multi ne vom fi regasit sau poate povestile de demult din acel stetl uitat de lume sa-mi fi creat aceasta stare. Este o carte a cautarii, a descoperirii, a familiei, dar si a celuilalt fie ca este vorba de strain sau de evreu (notiuni care de multe ori se confunda).

marți, 29 ianuarie 2008

Romania - poveste de pe tren

O mare parte din romani isi castiga existenta din mici afaceri - cumpararea de marfa din centrele comerciale din Bucuresti si vinderea lor in magazinele de provincie. Asa ca ai toate sansele sa intalnesti doamne cu zeci de mii de genti si pachete grabite sa prinda trenul. Una dintre aceste doamne imi povestea ca de cand a inceput sa faca acest lucru, de cate ori ajungea incarcata de bagaje la pasajul de metrou din Gara de Nord era ajutata de un domn bine. Acesta ii lua bagajul, fara sa schimbe nici macar un salut cu doamna in discutie, aceasta insfaca restul bagajului si top,top dupa dumnealui. Ca ascultator nu poti sa nu te gandesti..."se leaga o idila". La o vreme, doamna ajunge in gara, se aseaza pe o banca si incearca sa-si savureze cafeaua. Langa ea, pe banca se aseaza acelasi domn atat de amabil. Femeia se face ca nu il vede, pana cand domnul i se adreseaza intreband-o daca nu il recunoaste. Neavand incotro, doamna ii multumeste pentru amabilitate si se scuza ca nu l-a recunoscut. Domnul nu zice nimic si la un moment dat o intreaba daca are idee cu ce se ocupa el. "Sa fie doctor, sa fie inginer?" se intreaba femeia gandindu-se la ce oportunitati i-ar putea oferi acest domn sarmant si educat. Hotaraste sa spuna ca nu stie. Atunci domnul ii dezvaluie ca profesia dumnealui este aceea de hot si ca, de fiecare data cand ea credea ca el o ajuta galant cu bagajul de fapt el nu stia cum sa faca sa dispara cu geanta pe care pusese mana. Doamna ramane siderata, avand timp sa mai auda si aprecierile domnului care ii spune ca totusi niciodata nu l-a lasat inima sa plece cu bagajul pentru ca ea parea o doamna muncitoare....Sa mai zici ca hotii n-au principii.

Romania mea - mersul cu trenul

De curand am fost nevoita sa fac o calatorie scurta dus-intors cu trenul pana la Bucuresti. S-a dovedit a fi o calatorie educativa dincolo de motivele profesionale care m-au determinat sa o intreprind. Dat fiind faptul ca InterCity-ul ar fi ajuns mult mai tarziu decat acceleratul, n-am avut ce face si mi-am luat bilet pentru acesta din urma...Nu mai zic ca toate papornitele si basmalele existente pe peron se indreptau, evident, spre trenul de Iasi. Nici ca mirosea infiorator, asa cum numai trenurile din lumea a treia o pot face, fara discriminare de clasa - aIa sau aIIa. De ce educativa? Pentru ca asa am aflat ca:
1. Exista pensionari care si-au facut o meserie din a "plimba" pe baza tichetelor lor de pensie cetatenii care doresc sa faca un chilipir - adica sa plateasca doar jumatate din pretul calatoriei la cl. I, evident nu CFR-ului ci batraneilor in cauza. Asa ai toate sansele sa te trezesti in compartiment cu niste mutre cu care nu ai fi avut ocazia sa interactionezi decat poate la sectia de politie.
2. In Romania si femeile isi bat barbatii cu placere...mai ales la batranete. Tot drumul l-am facut cu o doamna care lucreaza la Inspectoratul Scolar si care povestea plina de mandrie cum isi bate ea barbatul, cum i-a rupt doua coaste si cum l-a "croit" de cateva ori cu batatorul. Toata povestea era un fel de razbunare tardiva pentru bataile pe care le incasase in tinerete de la acelasi domn sot. Se pare ca venise ora scadentei...

joi, 10 ianuarie 2008

Salman Rushdie - Versetele satanice


Citisem atat de multe despre aceasta carte si despre condamnarea la moarte a autorului incat am asteptat aparitia editiei in limba romana cu mare nerabdare. Avand in vedere reactiile starnite si in tara, cred ca Poliromul merita felicitari pentru ca a publicat-o. Merita Rushdie sa fie condamnat la moarte pentru acest roman? Nu cred. Este adevarat ca unele pagini ar putea leza sentimentele unui fundamentalist lipsit de umor, dar in esenta este un roman bine scris, cu personaje pitoresti si de un burlesc rar egalat. Merita citita atat pentru scriitura autorului cat si pentru a se lamuri fiecare cititor in parte despre ce "se scrie" intr-o carte blamata si condamnata.