Sincer, am cumparat cartea atrasa de titlul provocator. Nu stiam nimic despre autor sau despre sceptici ca miscare. Cartea reprezinta o selectie de articole publicate in revista Skeptic de Michael Shermer, profesor la Occidental College si fondator al Societatii Scepticilor. De-a lungul intregii carti am avut un sentiment de discomfort caruia i-am identificat abia spre finalul lecturii cauzele:
1. Titlul cartii nu are foarte multe in comun cu subiectul/subiectele tratate. Autorul nu ne spune de ce cred oamenii in bazaconii decat abia in ultimul capitol, in rest vorbindu-ne despre
lucruri in care oamenii cred, de la OZN-uri si extrateresti pana la creationism si negarea Holocaustului.
2. Asezarea Creationismului alaturi de negarea Holocaustului ca moduri gresite de a privi lucrurile. Shermer ne spune ca am primit mostenire doua tipuri de erori de gandire - tipul 1 de erori: a crede ceva fals (OZN-uri, spiritism) si tipul 2 de eroari: a respinge un adevar (Creationismul care neaga teoria evolutiei speciei pe de o parte si si negarea Holocaustului pe de alta parte). Asezarea unei monstruozitati de genul negarii Holocaustului alaturi de Creationism nu cred ca este intamplatoare si o consider pe undeva manipulativa.
3. Cred ca stiinta joaca un rol extrem de important in evolutia noastra, dar am avut senzatia ca Shermer are tendinta de a-l detrona pe Dumnezeu si a pune in locul acestuia Stiinta. In unele momente, ca cititor neavizat ar fi trebuit sa-l cred pe autor pe cuvant cand au fost aduse in discutie experimente stiintifice, teoria haosului sau legile termodinamicii. :) La un moment dat ne spune ca unul dintre argumentele creationistilor este faptul ca ochiul nu ar fi putut aparea ca un accident sau un exepriment al naturii data fiind complexitatea sa. Shermer ne spune ca se poate si ne trimite la cartea lui Richard Dawkins Ceasornicarul orb (aparuta la Humanitas). Ca o paranteza, cartea acestuia din urma, Himera credintei in Dumnezeu se afla in biblioteca mea de ceva vreme asteptand sa fie citita.
Ce mi-a placut in schimb in aceasta carte sunt capitolele despre Ayn Rand si despre negarea Holocaustului. Sunt capitolele pe care probabil le-am simtit cel mai aproape dat fiind faptul ca se inscriu in zona mea de interes.
In concluzie, mi s-a confirmat inca o data ca o doza de scepticism este buna intotdeauna, chiar si atunci cand este vorba despre cartea unui sceptic.
18 comentarii:
daca vrei sa gusti alternativa, iti recomand "Limbajul lui Dumnezeu" de geneticianul Francis Collins, Curtea Veche. :-)
mie imi plac unii atei. Dar astia, noii atei militanti, imi lasa un gust amar, tocmai pentru ca au elemente de religiozitate in miscarea lor impotriva religiei. Plus ca ei se ocupa cu demolari. Iti distrug "locuinta" pe motiv ca e prost costruita si te lasa homelesss, pentru ca nu-ti ofera nimic confortabil in schimb.
Toate cartile de popularizare a stiintei sunt mai greu de digerat. Asta doar pana la momentul cand depasim nivelul de cunostinte de baza. Fiind umanista prin educatie/vocatie/formatie, am avut dificultati in a patrunde "Ceasornicarul orb" dar "Himera credintei in Dumnezeu" mi-a devenit draga de la primele pagini.
@Diana Cuzic - o anumita doza de scepticism este buna intotdeauna. ca alaturarea nu este intamplatoare e foarte adevarat. ideal ar fi ca scepticismul acela sa te impinga mai departe spre a afla daca alaturarea respectiva este si justificata
@Marius - 1. ateismul militant este o religie in aceiasi masura in care dorinta de a nu asculta un anumit gen muzical (manelele) reprezinta un hobby.
2. mai exista un mod de a privi "demolarea" aia. poate ca tu doar ai impresia ca ai o locuinta si ei nu fac nimic mai mult decat sa iti arate ca impresia ta, desi se dovedeste uneori reconfortanta, nu te apara de frig si ploaie...
Marius: acum chiar ca m-ai facut curioasa, asa ca dupa ce termin de recitit De doua mii de ani a lui Sebastian ma apuc de Himera credintei in Dumnezeu.
Alin Marcel Ciobanu: Nu cred ca este justificata (comparatia). Daca tu crezi ca este as vrea niste argumente. :)
Cat despre faptul ca imi "darama casa" sau iluziile sa nu uitam ca au mai fost oameni pedepsiti de zei:) pentru ca s-au crezut mai presus de tot si de toate. As fi curioasa ce pui in loc. Ce morala, ce principii, ce te salveaza de depresia inutilitatii.
Maria imi cer scuze, postul pentru Marius iti era destinat:) Mea culpa...cand te grabesti...multumesc
pai, principalul argument ar fi dat de modul arbitrar in care ei considera ca trebuie sa aleaga care dovezi le accepta si care nu.
creationistii au strigat in toate directiile ca au descoperit dovada ca Iisus a trait atunci cand au dat de giulgiul din Torino si chiar au comandat ei o datare cu carbon pentru a-i dovedi autenticitatea.
dupa ce au venit rezultatele de la laborator, au inceput sa-si schimbe discursul si pornind de la un lucru mai mult sau mai putin adevarat - precizia acelei datari nu iti permite sa spui daca materialul X a fost produs intr-o marti sau intr-o joi - sa pretinda ca precizia acelui procedeu nu indeajuns de mare pentru afirmatii verticale in privinta autenticitatii sale, ca exista posibilitatea ca oamenii de stiinta sa se insele sau ca materialul sa fi fost expus la actiunea unor agenti chimici care sa distorsioneze rezultatele.
la fel, cei care neaga existenta Holocaustului pleaca de la un lucru adevarat. specialistii chiar se cearta cu privire la unele aspecte privind detaliile acelui eveniment istoric. problema e ca ei pleaca de la o diferenta relativ mica (2-300.000 raportate la milioanele de victime) acceptata intre specialisti si avanseaza o ipoteza in care diferenta fata de cifrele oficiale este de ordinul milioanelor si unii chiar merg pana acolo incat neaga literalmente existenta Holocaustului.
"sa nu uitam ca au mai fost oameni pedepsiti de zei:) pentru ca s-au crezut mai presus de tot si de toate."
e un banc pe tema asta si suna cam asa:
"Nietzsche: God is dead.
God: Nietzsche is dead.
Who won?"
Problema vine iar din nivelul de intelegere al metodei stiintifice. Daca Nietzsche ar fi avut dreptate, asta ar fi echivalat cu obtinerea nemuririi?
Este vorba de exact genul acela de dovada fabricata involuntar/inconstient pe care il intalnesti la mai toti credinciosii. Vor atat de mult sa gaseasca o dovada incat o vad chiar si atunci cand nu e acolo. Spre exemplu, "crimile de la ora 5" sunt pline de astfel de dovezi. Unui taran ii ia foc casa, dar focul nu se extinde pe o portiune dintr-un perete unde este prinsa o icoana. Concluzia este invariabil aceeasi: Dumnezeu a intervenit pentru a salva acea icoana.
Faptul ca taranul respectiv mai avea icoane si in restul casei si ca alea au ars odata cu toate celelalte bunuri ale familiei nu pare sa aiba nici un fel de relevanta pentru cei care vor sa vada minunea.
"Himera credintei in Dumnezeu" este plina de alte asemenea exemple in care mai-marii crestinatatii "dribleaza" logica si bunul simt.
"Ce principii?"
Sunt perfect de acord cu porunca 'Sa nu ucizi!', cu mica diferenta ca eu o respect nu din frica de pedeapsa eterna ci dintr-un foarte pragmatic respect pentru ceilalti oameni. Recunosc ca sunt si unele principii crestine pe care nu le respect, dintre care as mentiona ca pe mine nu ma deranjeaza glumele pe teme religioase.
"ce te salveaza de depresia inutilitatii?"
Chiar nu vad de ce ar trebui sa ma deprime gandul ca lumea o sa mearga inainte si dupa ce eu o sa mor. Ba dimpotriva - faptul ca accept ca viata mea e limitata si ca este singura pe care o am ma face sa profit la maxim de putinul timp pe care il am de trait.
Domnule Ciobanu, faptul ca tu compari credinta in Dumnezeu cu ascultatul de manele nu face decat sa confirme teoria aia cum ca numele purtate de noi ne reflecta cumva comportamentul. :-)
Totusi, daca vrei sa-mi arati ca poti purta un dialog, poate ne vedem la o bere prin Unirii.
@Marius:
1. pot să-ţi aduc destule argumente care să te facă să vezi legături neaccidentale între cele două
2. nu ştiu exact câte informaţii despre mine ţi-au fost date de numele meu, dar, pornind de la răspunsul tău, eu pot spune că am aflat două-trei detalii despre cum anume găseşti tu că este oportun să-ţi argumenteţi poziţia
3. totuşi, dacă eşti capabil să faci o glumă bună vis-a-vis de numele meu şi pe care n-o prinde şi un copil de clasa a II-a, ai o bere de la mine (vezi punctul 4)
4. nu am nici o problemă cu ideea de a aprofunda discuţia cu o bere în faţă, dar eşti sigur că vrei să auzi păreri sincere pe tema asta?
dacă te hotărăşti că vrei un dialog faţă în faţă, fă-o repede pentru că săptămâna următoare plec din ţară! dacă nu, dialog este şi acesta :D
1. Te simti superior ca nu crezi intr-o fiinta Superioara?
2. Tu nu ai vrut dialog si nu pot discuta cu cineva care face astfel de comparatii dispretuitoare
3. gluma a fost facuta in asa fel incat sa fiu sigur c-o pricepi
4. ce crezi tu acum eu am crezut. dupa aia, am dat-o pe manele, manca-ti-as.
drum bun
1. nu. consider că eu am dreptate în această privinţă pentru că eu am argumente reale şi coerente d.p.d.v. logic pentru convingerile mele. consider că dacă există Dumnezeu şi El chiar este drept în sens absolut, atunci va considera că sinceritatea şi curajul intelectual sunt superioare credinţei oarbe provocate de posibilitatea pierderii pariului lui Pascal.
pe scurt, în baza argumentelor existente, consider că eu am o 'credinţă' mai bine justificată. dacă tu vrei neapărat să vezi în asta o atitudine sfidătoare vis-a-vis de credinţele altora, atunci n-ai decât să o faci
2. după cum ţi-am mai zis şi acesta este un dialog. uită-te mai bine la ce-am scris mai sus şi vei vedea că nu ţi-am refuzat invitaţia. pur şi simplu am vrut să fiu sigur că eşti conştient de faptul că e posibil ca argumentele pe care le aduc ar putea să te supere.
3. scurt şi la obiect - sunt student la 'Politehnica' din Timişoara (acum trec în anul IV) şi la Drept la Vest (acum trec în anul II). la zi. plecarea mea de săptămâna viitoare este către o universitate din străinătate. University of Edinburgh
mă prind destul de repede şi mai mult decât atât, înţeleg mai multe idei decât un om obişnuit. d.p.d.v. strict statistic, sunt peste medie.
4. am serioase dubii că tu ai avut vreodată aceleaşi convingeri ca mine şi ştii de ce? pentru că dacă tu ai fi crezut aceleaşi lucruri, ai fi avut un argument pe care să mi-l dai pentru schimbarea opiniei şi deci, ai fi avut posibilitatea să-mi răspunzi cu un argument, nu cu o eschivă de genul "dar ce mă, tu te crezi superior pentru că eşti ateu?"
sunt de acord cu finalul tău.
mânca-mi-ai
mersi fain
Marius si Alin speram din partea vostra la o discutie decenta...desi pe de alta parte eram constienta ca nu va putea avea loc, dar nici sa va luati de gat unul pe altul p blogul meu nu ma asteptam. :) Cele doua puncte de vedere sunt ireconciliabile. Din punctul meu de vedere credinta este o alegere personala si din cate citesc si necredinta este la fel. Ardoarea este aceeasi de ambele parti. Marius tu stii ca eu inca caut, dar ateii nu m-au convins...sa zicem ca e de vina mandria lor prometeica:). Indiferent cum sunteti sa aveti o vita frumoasa.
''ateii nu m-au convins...sa zicem ca e de vina mandria lor prometeica:)''
Noah, ăsta da argument,dar cred ca alta e problema ta. Cu sau fără modestia sau îmgânfarea cuiva, legile universului sunt aceleaşi.
Here we go again:) Recunosc ca in acest moment sunt mai preocupata de alegerile de duminica decat de faptul ca ateii au dreptate sau credinciossii n-au...poate fi semn de superficialitate, dar acum ma preocupa mai putin legile universului cat in ce tara voi trai de duminica incolo...Cat despre problema aceasta spinoasa cred ca sunt de parerea lui Karen Armstrong care scrie in ultimul numar din Foreign Policy ca "acesti scriitori gresesc - nu doar in legatura cu religia, dar si in legatura cu politica - pentru ca se inseala asupra firii umane. Homo Sapiens este si Homo Religiosus. (...) Suntem creaturi care cauta sensul. In vreme ce cainilor, din cate stim, nu le pasa de conditia lor si nici nu se framanta pana la agonie din cauza ideii de moarte implacabila, fiintele umane cad usor in disperare daca nu isi gasesc un sens in viata. Ideile teologice vin si trec, dar cautarea unui sens continua".
@Anonim - mai există şi varianta în care, contrat opiniei ateilor, legile universului chiar se schimbă în funcţie de cum îl privim.
dar în situaţia asta nu ştiu exact care (credincioşii sau necredincioşii) sunt mai îngâmfaţi
Diana, din ce ai scris mai sus despre aceasta carte imi dau seama ca nu ai priceput nimic din mesajul ei. Probabil ca ai citit-o ca pe o poveste.
Cartea este bine structurata. Autorul prezinta cele mai importante bazaconii contemporane care otravesc societatea, incercand sa explice cauza lor.
"Monstruozitatea" in comparatia de care vorbesti nu este negarea holocaustului, ci creationismul, intrucat teoria inexistentei holocaustului este o teorie stiintifica (in sensul ca este falsificabila). Falsa, dar tot teorie stiintifica.
Creationismul nu este nici macar stiinta, este un mod penibil de a-l lua pe nu in brate. Niciun biolog respectabil nu mai ia in considerare in prezent o astfel de "teorie".
Vad din comentariul tau ca nu ai pic de pregatire stiintifica, desi iti permiti sa-ti dai cu parerea de parca ai fi expert.
O mica lectie de educatie stiintifica: chiar daca tu, sau altul, sau 90% dintre oameni cred in ceva, nu insemna ca acel ceva e real, sau, mai mult, ca e stiinta. In stiinta nu e democratie. Acum cateva secole toti oamenii erau de parere ca Pamantul e plat si uite ca nu au avut dreptate (sau nici de teoria planetelor rotunde nu esti sigura?). Cand o suta de fizicieni s-au strans impotriva lui Einstein si a revolutionarei sale teorii, acesta a spus: "O suta? De ce o suta? Unul singur care sa aiba dreptate ar fi suficient."
Dovezile pentru evolutionismul prin selectie naturala sunt cel putin la fel de puternice ca si dovezile ce sustin Holocaustul, TE ROG intereseaza-te si documenteaza-te daca nu ma crezi pe cuvant. (iti recomand Richard Dawkins - The Greatest Show On Earth: The evidence for Evolution, o carte abordabila, scrisa pentru cel neinitiat)
Iti dau cuvantul meu de om de stiinta ca tot ce a spus Shermer vis-a-vis de stiinta, de teoria haosului si de legile termodinamicii este corect, fara dubiu. Din nou, daca nu crezi, informeaza-te, citeste, sunt o gramada de carti cu tema stiintifica adresate publicului larg. Colectia de la Humanitas este perfecta, de exemplu.
Iti recomand Ceasornicarul Orb de Richard Dawkins pentru a intelege mai bine de ce evolutionismul e stiinta si creationismul nu si Sase Lectii Usoare de Richard Feynman pentru niste idei elementare de fizica. In plus, aproape orice carte de cosmologie/ astronomie atinge intr-o oarecare masura principiile termodinamicii.
De asta o duce tara asa de bine, pentru ca oamenii de aici habar nu au pe ce lume traiesc.
In fine, cartea este o raza de lumina in bezna creeata de atata pseudo stiinta, superstitie si dogma religioasa care provin din cea dintai cauza de care umanitatea nu a scapat, si nu o sa scape mult timp de acum incolo: ignoranta combinata cu lipsa de informare. Cartea se adreseaza oamenilor cu un minim de educatie stiintifica, intrucat cei pe zero nici macar nu cred legile termodinamicii! Dar Biblia sa o credeti, oameni buni, desi a fost scrisa in timp ce Soarele si stelele se invarteau in jurul Pamantului, si a fost tradusa de nenumarate ori de oameni care au scos si au pus ce-au dorit ei. Asta sa o credeti! (culmea ratiunii)
Dar desigur, traim intr-o societate democrata, in care oricine poate sa-si dea cu parerea despre orice, fara un minim de studiu in prealabil. (democratie prost inteleasa) Dar cum tu iti poti da cu parerea despre o carte pe care practic nu ai citit-o, si eu mi-am spus parerea despre o astfel de atitudine superficiala.
Diana, din ce ai scris mai sus despre aceasta carte imi dau seama ca nu ai priceput nimic din mesajul ei. Probabil ca ai citit-o ca pe o poveste.
Cartea este bine structurata. Autorul prezinta cele mai importante bazaconii contemporane care otravesc societatea, incercand sa explice cauza lor.
"Monstruozitatea" in comparatia de care vorbesti nu este negarea holocaustului, ci creationismul, intrucat teoria inexistentei holocaustului este o teorie stiintifica (in sensul ca este falsificabila). Falsa, dar tot teorie stiintifica.
Creationismul nu este nici macar stiinta, este un mod penibil de a-l lua pe nu in brate. Niciun biolog respectabil nu mai ia in considerare in prezent o astfel de "teorie".
Vad din comentariul tau ca nu ai pic de pregatire stiintifica, desi iti permiti sa-ti dai cu parerea de parca ai fi expert.
O mica lectie de educatie stiintifica: chiar daca tu, sau altul, sau 90% dintre oameni cred in ceva, nu insemna ca acel ceva e real, sau, mai mult, ca e stiinta. In stiinta nu e democratie. Acum cateva secole toti oamenii erau de parere ca Pamantul e plat si uite ca nu au avut dreptate (sau nici de teoria planetelor rotunde nu esti sigura?). Cand o suta de fizicieni s-au strans impotriva lui Einstein si a revolutionarei sale teorii, acesta a spus: "O suta? De ce o suta? Unul singur care sa aiba dreptate ar fi suficient."
Multumesc pentru comentariu..asa cum e el:). Una peste alta, ma uimeste cata pasiune poate starni o astfel de carte...pro sau contra. Nu, nu am pregatire stiintifica, dar din cate am vazut cartea asta tocmai celor ca mine li se adreseaza...Faptul ca imi asum libertatea de a nu-l crede pe Shermer pe cuvant face parte tocmai din dreptul meu de a gandi personal asupra unei probleme. De aici pana la a considera acest lucru o jignire este cale lunga...In principal, ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este intoleranta. In plus, imi asum dreptul de a nu considera nici Biblia sau orice alta carte drept litera de lege.Si in stiinta s-a intamplat de multe ori ca un adevar de astazi sa nu mai fie valabil maine. Asa ca mai multa distanta nu strica niciodata.
Pe langa intoleranta ma deranjeaza si cei care cred ca detin adevarul absolut si isi permit sa-i dispretuiasca pe cei care nu cred in el. Sincer, problema acestei carti este, cel putin pentru mine, una secundara. Imi pasa mai putin de legile termodinamicii si alte legi ale universului decat de ceea ce ne putem face unii altora sub diferite pretexte. II respect pe cei care s-au dedicat stiintei, dar ii respect in egala masura si pe cei care cred in Dumnezeu si incearca sa traiasca curat in fiecare zi. Intamplarea face sa am prieteni in ambele categorii. Eu ma situez undeva la mijloc asta probabil si datorita experientelor personale pe care nu mi le poate valida nici o carte.
Din pacate, tonul mesajului tau anonim este destul de bataios ca sa sune la fel ca mesajul unui fanatic religios cand ii negi Dumnezeul. Imi pare rau de faptul ca pasiunile puternice de acest fel nu se pot orienta spre ceva mai constructiv. In plus, nu mi-am dat cu parerea ca un expert pentru ca nu sunt si nici nu am pretentia aceasta. Pur si simplu spun ceea ce mi-a placut mie intr-o carte si ce nu.
"De asta o duce tara asa de bine, pentru ca oamenii de aici habar nu au pe ce lume traiesc."
Cand aud fraza asta de mai sus mi se ridica parul in cap. Totul trebuie sa aiba legatura cu tara asta si cu generalizarile. Ca om de stiinta ma asteptam la mai putina pasiune si la mai multa ratiune. Creationismul, din cate stiu nu este o inventie romaneasca si, in plus desi nu am citit cartea aceasta dupa cum sustii, parca Shermer nu se lupta cu Biserica Ortodoxa in principal...:)
Toatre cele bune si o viata frumoasa.
PS: Tind sa-l cred pe Friedman cum ca Pamantul este plat:)...cel putin in acest moment.
Trimiteți un comentariu