Cartea aceasta m-a cucerit de cum am deschis-o. De ce? Pentru acest citat din Nietzsche: " Rau rasplatit e un invatator, daca ramai mereu scolarul lui". Pentru o persoana ca mine, care a dus permanent lipsa unui magister acest citat este foarte important...
Dincolo de acest motiv personal, Cabalistul este o carte frumoasa, dar dificila. Este o carte care poate fi citita in mai multe chei, dintre care poti alege care sa iti ramana in minte si in suflet. O poti citi in cheie istorica si atunci poti gasi multe motive de carcoteala daca esti familiarizat cat de cat cu vietile celor din carte (Isaac Luria sau Hayim Vital); o poti citi ca pe o poveste de dragoste nefericita sau o poti citi ca pe o carte a initierii. Cartea are 72 de capitole, fiecare purtand unul dintre numele lui Dumnezeu. Din acestea se poate compune, daca sunt rostite intr-o anumita ordine, numele cu neputinta de rostit al lui Dumnezeu. Iubirea, milostenia, smerenia, credinta, prietenia sunt puse la indoiala, sunt discutate pentru a le surprinde esenta adevarata. Fiecare discutie din carte este o mica bijuterie, te face sa privesti lucrurile dintr-o noua perspectiva si in acelasi timp iti da sentimentul ca abia zgarii suprafata unui bloc de marmura care ascunde multa intelepciune.
O carte care iti da de gandit, care te uimeste prin bogatia culturii pe care o prezinta, care iti deschide o lume.
