Exista carti despre care vorbesc toti. Exista carti ale caror randuri vorbesc pentru ele mai mult decat ar putea-o face altcineva. Exista carti pentru care cuvintele suplimentare si parerile unuia sau altuia sunt inutile. O astfel de carte este Cripta pentru Boris Davidovici.
Fragmentul care mie mi-a ramas in memorie mai mult decat oricare altul:
"Eram ocupat cu cititul si scrisul, cand in camera mea dadu buzna o multime de oameni inarmati cu ignoranta lor grea ca un ciomag si cu o ura mai ascutita decat taisul unui cutit. Ochii li se inrosira, nu din cauza matasurilor grele din odaia mea, ci la vederea cartilor aranjate pe etajere; smulsera matasurile de pe pererti si le ascunsera sub sutane, cartile mi le aruncara pe jos, le calcara in picioare si incepura sa le rupa sub ochii mei. Erau carti legate in piele si numerotate, scrise de oameni invatati si, daca le-ar fi citit, ar fi gasit in ele nenumarate motive sa ma ucida, dar ar fi descoperit in ele, daca le-ar fi cititi, si sfaturi bune si leacuri pentru domolirea urii lor. Le-am spus sa nu le rupa, pentru ca multe dintre ele nu sunt deloc periculoase, doar una singura este periculoasa; le-am spus sa nu le rupa pentru ca citirea multor carti duce la intelepciune, iar citirea uneia singure - la ignoranta, care este intotdeauna inarmata cu ura si nebunie."
