marți, 29 iunie 2010
sâmbătă, 26 iunie 2010
Ce se intampla de fapt in Golful Mexic
Cateva randuri dintr-un articol publicat zilele trecute pe un blog american:
"We were told this yesterday by some of the people who are working with us with Global Green. There are animal rescue boats out there that are sort of fighting to be in the water with the B.P. boats, because B.P. is trying to keep them out. They're doing oil burn-off, and there was a rescue worker out on the water who saw a sea turtle swimming in between the barges. He waved down the fire guy and said 'Hey, hey, don't light it. Let us in to get the turtle.' And they looked at him and said, 'Don't have time,' and lit it anyway. And they burned - in front of the rescue worker - a sea turtle. Alive. There are animals they're burning alive with nobody witnessing it, simply so that they can save four and a half minutes."
"They explain that B.P.'s financial liability is calculated by the number of gallons spilled, the lost wages, and the number of dead birds, sea turtles, and mammals. "Every animal that dies that they prevent us from counting and finding out about is less money out of their pocket,"
"The photographs they've taken of B.P.'s workers tell another story. "We watched these guys walking around on the beaches wearing no protective gear other than plastic gloves and rain boots. They've been told that if they're photographed wearing respirators they'll be fired."
"We were told this yesterday by some of the people who are working with us with Global Green. There are animal rescue boats out there that are sort of fighting to be in the water with the B.P. boats, because B.P. is trying to keep them out. They're doing oil burn-off, and there was a rescue worker out on the water who saw a sea turtle swimming in between the barges. He waved down the fire guy and said 'Hey, hey, don't light it. Let us in to get the turtle.' And they looked at him and said, 'Don't have time,' and lit it anyway. And they burned - in front of the rescue worker - a sea turtle. Alive. There are animals they're burning alive with nobody witnessing it, simply so that they can save four and a half minutes."
"They explain that B.P.'s financial liability is calculated by the number of gallons spilled, the lost wages, and the number of dead birds, sea turtles, and mammals. "Every animal that dies that they prevent us from counting and finding out about is less money out of their pocket,"
"The photographs they've taken of B.P.'s workers tell another story. "We watched these guys walking around on the beaches wearing no protective gear other than plastic gloves and rain boots. They've been told that if they're photographed wearing respirators they'll be fired."
Si acum concluziile
Urmeaza sa ma intorc maine in Romania... adica mi s-a terminat vacanta. Ce concluzii am tras, dincolo de bucuria de a fi schimbat atmosfera pentru cateva zile?
In primul rand, vazand atatea locuri minunate le-am comparat involuntar cu Iasiul.
Mi-am dat seama ca suntem nu pe zero ci pe minus in ceea ce priveste modul in care stim sa ne valorizam trecutul. In Iasi toate cladirile care merita vizitate sunt in renovare (Palatul Culturii, Mitropolia, Trei Ierarhi-ul, Teatrul National). Practic, nu ai nimic de vizitat. Totusi, daca ai face-o nu ai beneficia de un ghid care sa te captiveze, nu ai putea pleca cu o amintire (macar o amarata de moneda data de un aparat asa cum am gasit la Notre Damme), nu ai putea sa te misti dintr-un capat al orasului intr-altul cu usurinta cu care am facut-o in Paris pentru ca nu ai indicatoare si nici harti care sa te ajute. In aeroport nu gasesti harti turistice nici macar in româneşte. Nu ai mijloc de transport in comun care sa te ajute sa ajungi in oras. Daca te-ai urca intr-un tramvai te-ar lovi mirosul (apropo e vara si in Germania si in Franta, dar olfactiv nu am simtit-o in mijloacele de transport, desi diversitatea umana e mult mai mare ca la noi), apoi ar trebui sa ghicesti unde merge tramvaiul ala sau unde este statia la care trebuie sa cobori pentru ca nu se oboseste sa te anunte nimeni.
Sambata sau duminica nu se organizeaza aproape nici un eveniment stradal; comunitatile mici, straine nu se simt; daca iti doresti sa calci pe iarba sau sa te odihnesti pe ea ia-ti gandul ca apare imediat gardianul allmighty care are grija sa te puna el la punct pentru ca incalci propietatea statului (pentru intretinerea caruia tot tu platesti); daca totusi o faci s-ar putea sa dai peste un rahat de caine ca de, doamnele noastre cu catei nu se injosesc sa culeaga ceea ce lasa in urma animalele de companie. Te vor zapaci de cap claxoanele si vei invata repede ca tu, ca pieton nu ai prea multe drepturi... si ar fi bine sa inveti asta repede ca daca nu e vai de tine.
Mancarea ar fi mai buna decat in Germania, dar mult mai proasta decat in Franta. Nu prea vei avea de unde sa-ti iei un mic dejun la pachet in cazul in care te bate gandul sa o stergi din Iasi. O calatorie inspre alte eventuale obiective turistice moldave ar fi o adevarata aventura dat fiind faptul ca nu o poti face decat cu trenul asta daca nu ai masina.
Iasi-ul, si ma doare sa o spun nu face nici cat o ceapa degerata din punct de vedere turistic. Acest lucru este cu atat mai grav cu cat, era unul dintre putinele sectoare (ce urat suna cuvantul asta!) care ar fi putut ajuta orasul. Dezvoltarea turismului ar fi reprezentat o sansa. Orasul ar avea potential, se situeaza la o distanta rezonabila de manastirile celebre din nordul Moldovei, are o Universitate cu vechime, Cucuteniul este aproape. Degeaba. Cu o administratie locala incapabila sa vada dincolo de varful propriului nas (interes) orasul va disparea de pe harta turistica a oricarui posibil vizitator.
In primul rand, vazand atatea locuri minunate le-am comparat involuntar cu Iasiul.
Mi-am dat seama ca suntem nu pe zero ci pe minus in ceea ce priveste modul in care stim sa ne valorizam trecutul. In Iasi toate cladirile care merita vizitate sunt in renovare (Palatul Culturii, Mitropolia, Trei Ierarhi-ul, Teatrul National). Practic, nu ai nimic de vizitat. Totusi, daca ai face-o nu ai beneficia de un ghid care sa te captiveze, nu ai putea pleca cu o amintire (macar o amarata de moneda data de un aparat asa cum am gasit la Notre Damme), nu ai putea sa te misti dintr-un capat al orasului intr-altul cu usurinta cu care am facut-o in Paris pentru ca nu ai indicatoare si nici harti care sa te ajute. In aeroport nu gasesti harti turistice nici macar in româneşte. Nu ai mijloc de transport in comun care sa te ajute sa ajungi in oras. Daca te-ai urca intr-un tramvai te-ar lovi mirosul (apropo e vara si in Germania si in Franta, dar olfactiv nu am simtit-o in mijloacele de transport, desi diversitatea umana e mult mai mare ca la noi), apoi ar trebui sa ghicesti unde merge tramvaiul ala sau unde este statia la care trebuie sa cobori pentru ca nu se oboseste sa te anunte nimeni.
Sambata sau duminica nu se organizeaza aproape nici un eveniment stradal; comunitatile mici, straine nu se simt; daca iti doresti sa calci pe iarba sau sa te odihnesti pe ea ia-ti gandul ca apare imediat gardianul allmighty care are grija sa te puna el la punct pentru ca incalci propietatea statului (pentru intretinerea caruia tot tu platesti); daca totusi o faci s-ar putea sa dai peste un rahat de caine ca de, doamnele noastre cu catei nu se injosesc sa culeaga ceea ce lasa in urma animalele de companie. Te vor zapaci de cap claxoanele si vei invata repede ca tu, ca pieton nu ai prea multe drepturi... si ar fi bine sa inveti asta repede ca daca nu e vai de tine.
Mancarea ar fi mai buna decat in Germania, dar mult mai proasta decat in Franta. Nu prea vei avea de unde sa-ti iei un mic dejun la pachet in cazul in care te bate gandul sa o stergi din Iasi. O calatorie inspre alte eventuale obiective turistice moldave ar fi o adevarata aventura dat fiind faptul ca nu o poti face decat cu trenul asta daca nu ai masina.
Iasi-ul, si ma doare sa o spun nu face nici cat o ceapa degerata din punct de vedere turistic. Acest lucru este cu atat mai grav cu cat, era unul dintre putinele sectoare (ce urat suna cuvantul asta!) care ar fi putut ajuta orasul. Dezvoltarea turismului ar fi reprezentat o sansa. Orasul ar avea potential, se situeaza la o distanta rezonabila de manastirile celebre din nordul Moldovei, are o Universitate cu vechime, Cucuteniul este aproape. Degeaba. Cu o administratie locala incapabila sa vada dincolo de varful propriului nas (interes) orasul va disparea de pe harta turistica a oricarui posibil vizitator.
vineri, 25 iunie 2010
Paris
M-as intoarce la Paris oricand. As face-o pentru strazile mai pline de carti decat de orice altceva, pentru patiseria si bucataria franceza care sunt de neuitat, pentru acest "savoir de vivre" specific francezilor. Poate sunt platitudini, dar abia dupa ce le traiesti/gusti/mirosi le intelegi cu adevarat sensul.
Asadar, daca ajungeti la Paris incercati sa vedeti cat puteti din minunile orasului, dar amintiti-va ca va sunteti datori cu o vacanta: faceti o plimbare in gradina Luxemburg, asezati-va pe o banca si savurati momentul; mancati la unul dintre micile restaurante care impanzesc orasul, cascati gura la vitrine pentru ca aveti ce vedea; intrati in anticariate si librarii pentru a va bucura inima si ochii; beti un vin care sa vi se lipeasca de suflet si pe care sa incercati apoi sa-l redescoperiti in alte vinuri. Nu va grabiti, traiti fiecare moment si bucurati-va de el. Pentru mine cam asta ar fi esenta Parisului si ceea ce am invatat aici: viata se poate trai frumos, asezat si intr-un ritm care pare sa dilate timpul. Depinde doar de noi daca alegem sa o facem sau nu.
PS: sa nu uit de magazinele de BD care sunt bestiale....m-as muta in unul cel putin pentru o saptamana...unde mai pui ca se asculta si Led Zepp in ele:)
Asadar, daca ajungeti la Paris incercati sa vedeti cat puteti din minunile orasului, dar amintiti-va ca va sunteti datori cu o vacanta: faceti o plimbare in gradina Luxemburg, asezati-va pe o banca si savurati momentul; mancati la unul dintre micile restaurante care impanzesc orasul, cascati gura la vitrine pentru ca aveti ce vedea; intrati in anticariate si librarii pentru a va bucura inima si ochii; beti un vin care sa vi se lipeasca de suflet si pe care sa incercati apoi sa-l redescoperiti in alte vinuri. Nu va grabiti, traiti fiecare moment si bucurati-va de el. Pentru mine cam asta ar fi esenta Parisului si ceea ce am invatat aici: viata se poate trai frumos, asezat si intr-un ritm care pare sa dilate timpul. Depinde doar de noi daca alegem sa o facem sau nu.
PS: sa nu uit de magazinele de BD care sunt bestiale....m-as muta in unul cel putin pentru o saptamana...unde mai pui ca se asculta si Led Zepp in ele:)
marți, 22 iunie 2010
Versailles
Azi am fost la Versailles dupa cum spuneam ca voi face. M-am intors cu o durere de picioare ingrozitoare, colbuita, arsa de soare si incantata. Daca aveti drum prin Paris si o zi de pierdut merita sa vedeti Versailles-ul si gradinile sale. Am incercat sa vedem cam tot ce se putea vedea: galeriile deschise publicului, gradinile, Trianon, domeniul Mariei Antoaneta. Ne-am trezit la 8 ora Parisului (9 ora noastra - decent, nu?) si am luat RER-ul din statia Saint Michel Notre Dame. Este foarte usor de gasit si de orientat. Am facut cam 40 de minute pana la Versailles Rive Gauche.Ne-am luat din Paris niste sandwich-uri uriase si bestiale si 1 litru jumatate de apa (bine am facut!). Ne-au innebunit de cap in tren pustanii care mergeau cu scoala la Versailles pentru lectia de istorie. Pustii sunt la fel peste tot: galagiosi, veseli, vorbesc despre Lady Gaga si emisiunile de pe MTV. De cum am iesit din gara am fost intampinati de angajati ai Versailles-ului care te orienteaza spre palat si spre agentiile de bilete ceea ce mie mi se pare super ok. Am preferat sa ne luam bilet pentru o zi, bilet care sa ne permita accesul in orice spatiu de vizitare. Ne-a costat pentru doua persoane in jur de 50E. Poate parea mult, dar a meritat. Se formase deja o coada respectabila la intrare, dar a mers foarte repede. O sa incerc sa postez cateva poze, dar pentru asta trebuie sa ajung acasa:). Mi-au placut enorm gradinile unde la fiecare cotitura dai peste o alta fantana arteziana. Imi pare rau ca nu am putut sta peste noapte pentru a vedea spectacolul de muzica, lumini si apa care are loc in gradini seara. Aproape tot traseul este insotit de muzica clasica care se combina ideal cu atmosfera din jur.
Ne-am luat micul dejun pe iarba in apropiere de ceea ce se numeste "Mica Venetie".
Altceva ce sa va spun? Francezii stiu sa-si vanda marfa. Cam scump ce-i drept, dar stiu sa o faca. Gasesti o multime de magazine cu suveniruri (gasesti de la prosoape la fete de perna brodate, de la umbrele cu reproduceri de costume de epoca la bijuterii cu rubine, de la sapunuri si parfumuri la bomboanele preferate de curtea regala), carti despre istoria Palatului, albume de arta. Un album care sa merite cat de cat costa in jur de 15E si, cand spun sa merite ma refer la calitatea si dimensiunea reproducerilor. Un magnet de frigider costa 5E :). Un semn de carte 1E.
Mi-as dori sa stim si noi sa ne exploatam istoria asa cum o fac altii...numai ca noi darmam constructiile vechi pentru a ridica cladiri de birouri pe care nu stiu sa-si doreasca cineva sa le viziteze...
Maine, cu putin noroc Louvre-ul sau ce vom putea vedea din el.
Ne-am luat micul dejun pe iarba in apropiere de ceea ce se numeste "Mica Venetie".
Altceva ce sa va spun? Francezii stiu sa-si vanda marfa. Cam scump ce-i drept, dar stiu sa o faca. Gasesti o multime de magazine cu suveniruri (gasesti de la prosoape la fete de perna brodate, de la umbrele cu reproduceri de costume de epoca la bijuterii cu rubine, de la sapunuri si parfumuri la bomboanele preferate de curtea regala), carti despre istoria Palatului, albume de arta. Un album care sa merite cat de cat costa in jur de 15E si, cand spun sa merite ma refer la calitatea si dimensiunea reproducerilor. Un magnet de frigider costa 5E :). Un semn de carte 1E.
Mi-as dori sa stim si noi sa ne exploatam istoria asa cum o fac altii...numai ca noi darmam constructiile vechi pentru a ridica cladiri de birouri pe care nu stiu sa-si doreasca cineva sa le viziteze...
Maine, cu putin noroc Louvre-ul sau ce vom putea vedea din el.
luni, 21 iunie 2010
Paris via Frankfurt
Daca va intrebati pe unde umblu, ei bine sunt la Paris dupa cateva zile la Frankfurt. Primele impresii: frig, Fete de la musique (a se traduce printr-o nebunie de sunete), aglomeratie si fooooarte foooarte scump. Maine mergem la Versailles dat fiind faptul ca Louvre-ul este inchis martea. Incerc sa-mi exersez franceza mea de balta, dar nu stiu cum fac de ajung tot la engleza. :)Sotul meu este luat drept american si i se propun de fiecare data steak si cartofi prajiti:) Mie salata...:) Am vazut o librarie bestiala, dar din pacate, am uitat cum se cheama...asta de la oboseala. Nu care cumva sa ajungeti la Paris si sa nu stiti unde vi se afla hotelul, caci nu va ajuta nici naiba...Am intrebat 10 insi cum se ajunge la College de France si am primit tot atatea raspunsuri...In rest, intrarea dinspre aeroport la fel de deprimanta ca intrarea in Bucuresti (mizerie, grafitti si fete dubioase ca sa nu mai zic de mirosuri). Venit dupa Germania Parisul pare cu atat mai latin... Sper ca zilele urmatoare sa nu mai fie asa de frig si sa-mi regasesc entuziasmul:) Pana la urma, sunt la Paris! :)
marți, 1 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
