Carlos Ruiz Zafon

"Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris si sufletul celui care l-a citit, l-au trait si l-au visat. Ori de cate ori o carte isi schimba proprietarul, ori de cate ori privirea aluneca pe paginile ei, spiritul sau creste si se intareste."
Citatul reprodus mai sus face parte din Umbra vantului, un roman pe care l-am citit acum cativa ani. Am legat intotdeauna aceasta carte de Dom' Profesor care de fiecare data cand pasea pragul librariei nu uita sa o aminteasca. De fiecare data se intreba daca la urmatoarea carte Zafon nu va dezamagi. Asadar, am asteptat urmatorul volum ca pe o datorie. Rar mi se intampla sa citesc o carte cu gandul la altcineva, dar Jocul ingerului face parte dintre acestea. In ajunul Craciunului, dupa ce cautasem cartea cateva saptamani pri librariile din Iasi am gasit-o intr-un final la Carturesti. Am facut un drum special pana acolo pentru ca asteptasem prea mult. Am cititi-o in zilele de Craciun cu gandul la Dom' Profesor. Am incercat sa o citesc si pentru el, imaginandu-mi ca prin ochii mei o citeste si el. A fost un bun prilej pentru a mi-l aminti: aproape intotdeauna vesel, cu hainele putin rufoase si soioase, dar cu o sacosa in mana in care tinea mereu comori, cum ar fi o editie Dante de pe la 1900 pe care mi-a adus-o intr-o zi sa o rasfoiesc. Mi-l voi aminti cu tandrete pentru ca era un om care iubea cartile cu adevarat. Nu am uitat si sper sa nici nu o fac momentul in care, dupa o operatie destul de dureroasa care nu ii permitea sa stea in picioare, s-a asezat in genunchi pe podea pentru a putea studia un volum de arta proaspat sosit. Ne-am potrivit mereu la lectura. A fost singurul care dupa ani de zile continua sa mi se adreseze cu "doamna" desi aveam mai putin de jumatate din varsta lui. Multi l-au condamnat pentru pacatele tineretii, pacate pe care nu le cunosc si care nu m-au interesat niciodata, pentru ca nu s-a incadrat in curent, pentru ca nu a fost de acord sa laude ceea ce nu era de laudat. Nu l-am cunoscut cand era tanar, ci doar cand era batran. Ma astept si acum sa-l zaresc la anticariatele de pe Lapusneanu si de cate ori strabat strazile Iasiului am o tresarire cand vad un domn in varsta imbracat la costum si cu o sacosa in mana. Din pacate, Dom Profesor nu a mai apucat sa citeasca Jocul Ingerului.