Si o carte care merita citita - Violoncelistul din Sarajevo

Matilde Asensi - Totul sub cer

Cu Matilde Asensi m-am mai "intalnit" atunci cand am citit Ultimul Cato. Totul sub cer este o carte pentru timpul liber, dupa o zi din aia in care iti vine sa impusti pe toata lumea:). Merge citita repede, e inteligent scrisa si construita, se vede ca autoarea s-a documentat pentru a o putea scrie, amesteca, ca de obicei, o groaza de lucruri (de la filosofia daoista la societati secrete), dar o face fara a te obosi sau a-ti jigni inteligenta. Personajul principal este China cu toate minunatiile sale, minunatii pe care este dispusa sa le dezvaluie doar celui care da dovada de rabdare si spirit de observatie. Lectia pe care o invata povestitoarea noastra este una pe care poate ar trebui sa ne-o insusim si noi: "trebuie sa traiesti deprinzandu-te sa descoperi partea buna in ceea ce e rau si partea rea in ceea ce e bun."

Markus Zusak - Hotul de carti

Ce pot sa spun? ! Cert este ca am citit alte carti mai bune decat aceasta. Poate ca asteptarile mele erau altele, poate ca incercarea de a ne povesti despre nazisti si viata celor care au incercat sa-si pastreze cat de cat principiile sub teroarea lor nu au atins acea coarda pe care ar fi trebuit sa o atinga in sufletul si mintea mea. Gaselnita cu moartea care ne spune povestea lui Liesel Meminger nu mi s-a parut nici ea extraordinara...

Hello! I'm back...:)

Sau cel putin asa sper...cam parasit blogul meu, dar promit sa imi revin si sa mai dau de stire despre ce carti am mai citit.

Kate Morton - Casa de la Riverton si Gradina Uitata

Recunosc ca fiecare carte si-ar merita propriile impresii. Am preferat sa le asez impreuna pentru ca le-am citit una dupa alta ceea ce nu stiu daca a fost o idee asa de buna, dar cert este ca mi-au placut amandoua. Preferata mea ar fi totusi Casa de la Riverton desi cei mai multi au spus ca Gradina uitata ar fi mult mai reusita. Povestile s-au construit in ambele carti in mod asemanator si fac referire la aceeasi perioada de timp, respectiv sfarsitul secolului XIX cand lumea incepea sa se schimbe radical, cand regulile care separasera clasele sociale incepusera sa dispara, cand, daca vreti, erau ultimele clipe de inocenta ale unei lumi care nu cunoscuse inca Marele Razboi. Mi-a placut mai mult Casa de la Riverton pentru ca mi s-a parut ca autoarea a dat mai multa atentie atmosferei, ca personajele sunt mult mai palpabile si credibile decat cele din Gradina uitata, ca se apropie mai mult de traditia romanului englezesc clasic. As mai adauga ca datorita acestei carti am inceput sa ma uit la un serial englezesc din 1975, Upstairs Downstairs, in care se recreeaza atmosfera unei case britanice de la sfarsitul aceluiasi secol, cu toate regulile, traditiile si de ce nu, cu toate visele si sperantele celor care o populeaza.

ce-am mai citit...in vacanta

Alan Bradley - Placinta e dulce la sfarsit si Buruiana care impletese streangul - sunt scoase de Editura Trei (au publicat si Millenium). Este o serie simpatica, numai buna de vacanta;

Camilla Lackberg - Printesa gheturilor din aceeasi serie;

Sir Sacheverell Sitwell - Calatorie in Romania, interesanta si cu cateva fotografii minunate;

Naghib Mahfuz - O plimbare prin palat (primul volum din Trilogia Cairoului) - abia astept sa le citesc si pe urmatoarele;

Thomas Bernhard - Vechi maestri - o curiozitate mai veche....;

A dance with dragons a stim noi cui...dar pe cat de mult am asteptat-o pe atat de greu imi este acum sa o citesc...ori trebuie sa reiau toata seria, ori faptul ca a omorat o groaza de personaje care imi erau dragi face lectura mai grea...dar o sa insisit:)))

Rhodos

Vacanta in Rhodos...neplanificata. Se merita. Nu va asteptati la lux si cine stie ce alte chestii rafinate. Asteptati-va, in schimb, la peisaje minunate, la oameni frumosi si deschisi, la o mancare de exceptie. Punctele mai putin placute: hotelurile nu sunt extraordinare chiar daca sunt de la patru stele in sus, curate ce-i drept, dar modeste. Apa are un gust salciu, chiar si cea imbuteliata, dar tinand cont ca vorbim de o insula cu putine surse de apa e explicabil si scuzabil. Daca ar fi sa va dau un sfat v-as spune sa va luati all inclusive, dar sa renuntati la excursiile organizate...E mult mai bine sa inchiriati o masina (gasesti si cu 50E/zi daca iesi din hotel si nu esti comod...) pentru ca asa ai libertate de miscare si poti umbla dintr-un capat in altul al insulei nestingherit. Si poate ar fi bine sa nu mergeti in iulie daca nu suportati foarte bine caldura:))) Rhodos e un model despre cum se pot scoate bani din piatra seaca...

love this book:)

Euroart 2011

Am fost cam tacuta in ultima vreme pentru ca, oricat m-as stradui, viata reala (cu multa munca, targete si alte alea) imi mananca mai mult timp decat mi-as dori si pentru ca am fost la Festivalul de Teatru Euroart. Ca de obicei, favoritii mei ai fost cei de la Maria Filotti din Braila care au adus anul acesta la Iasi piesa Scandal in culise. Daca aveti ocazia sa o vedeti, vedeti-o pentru ca merita. Nu sunt mare amatoare de comedii, dar jocul celor de la Filotti m-a facut sa uit acest lucru si sa rad cum nu cred ca am mai ras de cand eram copil. Pentru acest lucru le multumesc si imi promit ca de cate ori vor veni in Iasi nu voi lipsi de la spectacolele lor. :)

Octavian Soviany - Viata lui Kostas Venetis

Auzisem de aceasta carte de ceva vreme. Sincer, eram oarecum sceptica din mai multe motive: nu ma omor dupa literatura romana contemporana, nu am mari asteptari de la o carte care a placut atat de multor oameni si care a beneficiat de o promovare destul de agresiva din partea editurii. Ei bine, uneori e intelept sa-ti depasesti propriile prejudecati pentru ca s-ar putea sa ai parte de surprize placute. Asa mi s-a intamplat mie cu Viata lui Kostas Venetis. Cartea nu este pentru pudibonzi dat fiind faptul ca in viata lui Kostas instinctele joaca un rol important. Ca de obicei, nu vreau sa intru in poveste pentru ca daca eu prefer sa citesc cartea si nu recenziile banuiesc ca si altii gandesc la fel. Pot doar sa va spun ca merita citita, ca de-a lungul cartii m-am bucurat de savoarea limbii folosite de autor, ca m-am intrebat oare ce ar gandi adevaratul Kostas daca ar citi despre viata pe care i-a imaginat-o Soviany si ca mi-ar placea sa aiba o continuare. Dupa Cartea soaptelor, Viata lui Kostas este o alta bucurie pe care mi-o ofera literatura romana.

Mikkel Birkegaard - Biblioteca umbrelor

O idee interesanta si cam atat...

Semne bune

Neil Gaiman si Terry Pratchett sunt doi oameni pe care eu una ii iubesc. Ii iubesc pentru imaginatia, umorul si bunatatea lor. Cartile scrise de ei mi-au facut zilele mai frumoase si mai usoare. Atunci cand cei doi se apuca si scriu o carte impreuna te temi ca nu cumva sa te dezamageasca. Acesta este motivul pentru care, desi cumparasem Semne bune de ceva vreme (a aparut la Tritonic si costa doar 10 lei), nu o citisem. Nu voiam sa fiu dezamagita. Un prieten destul de carcotas a trecut intr-o zi pe la mine si mi-a spus ca s-a amuzat teribil. Asa ca m-am apucat si eu de ea. Primele impresii: daca cei doi ar fi trait intr-unul din secolele in care oamenii se mai ardeau inca pe rug sigur ajungeau acolo:); citind m-am intrebat tot timpul care a fost Aziraphale si care Crowley pentru ca citind dialogurile nu poti sa nu ti-i imaginezi distrandu-se copios scriind aceasta carte, ti-ai dori ca aceasta atitudine relaxata fata de religie sa fie comuna mai multor oameni.
Cateva mostre:
"MEALS era ultima inventie a lui Sable.
MEALS era CHOW la care se adaugase zahar si grasime. Teoria spunea ca, daca mananci suficient MEALS poti sa:a) ajungi foarte gras si b) sa mori de malnutritie".

sau

"Era un joc. Era ceva teribil de amuzant. Nigel Tompkins, Conducator Ajutor (Achizitii) se tara prin tufarisuri, avand in minte unele dintre cele mai memorabile scene din cele mai bune filme ale lui Clint Eastwood. Si cand te gandesti ca-si inchipuise ca instruirea manageriala avea sa fie plictisitoare..."

Noa - Now forget

give me your pain
give me your sorrow
give me your loneliness
and broken dreams
your bad times
and your worry
now forget
now forget

...

ill put it all
in a small wooden box
with the rusty old lock
and the sparrows in flight
ill guard it with my life
through the long long night

Mie mi se pare superb:)

Kaddish

Joe Abercrombie - Taisul sabiei

Nici nu stiu cum sa incep. As vrea sa spun ca de mult n-am citit un fantasy care sa imi placa atat de mult, dar dupa cateva secunde mintea imi zboara la Martin si la Tolkien si mi se pare ca mint...Asadar, am sa reformulez: n-am citit de mult un fantasy cu personaje care sa ma fascineze asa cum au reusit sa o faca cele din trilogia lui Abercrombie. Subiectul este unul clasic, dar ceea ce reusesc sa faca din acest subiect personajele este cu totul alta poveste. Trebuie sa va atentionez ca este un fantasy pentru adulti, care nu lasa loc de amagiri si povesti cu happy end. Trebuie sa pleci la drum fara sa judeci pe nimeni si sa iei lucrurile asa cum ti le livreaza autorul. Daca faci acest lucru ti se va parea o aventura de neuitat, iar Sand dan Glokta, Logen Nine Fingers, Bayaz si toti ceilalti te vor urmari mult dupa ce vei fi terminat de citit. Linia dintre bine si rau este slab delimitata, nu exista eroi complet pozitivi si eroi complet negativi, fiecare parte considera ca dreptatea este de partea sa si ca pentru a invinge orice metode si orice sacrificii sunt justificate, ceea ce face povestea credibila. Abercrombie reuseste sa te seduca, asa incat ajungi sa placi personaje pe care in alt context si eventual in alta carte le-ai considera negative. Unii ar putea considera acest fantasy drept cinic, mie imi place sa cred - ca sa parafrazez spusele unui personaj din carte - ca este doar realist. Mi-ar placea sa aiba o continuare pentru ca pe undeva, povestea pare doar pe jumatate spusa...sau poate n-as fi vrut eu sa termine:).

Despre pescuit

Imi place sa merg la pescuit. Desi nu sunt o persoana matinala imi face placere sa ma trezesc cu noaptea in cap, inainte de a fi vizibila si cea mai mica urma de lumina, sa-mi pregatesc mamaliga si toate cele necesare. Sa ajung pe balta inainte de rasarit si sa ascult linistea. Sa prind inceputul de zi, trezirea la viata a pasarilor, sa aud pestii facand salturi ca si cum ne-ar face in ciuda. Mai imi place starea aceea de nemiscare cand privesti pluta ore intregi asteptand pestele sa traga. Senzatia pe care o ai atunci cand incerci sa-l aduci la mal este indescriptibila. Imi place mirosul de balta, caldura care pe la pranz te face sa te intrebi de ce n-ai cautat un loc la umbra, masa luata rustic si din fuga, soarele si vantul care te parlesc in cele mai neasteptate locuri. Imi place senzatia de liniste si oboseala pe care ti-o creaza o zi de pescuit. Faptul ca atunci cand ajungi acasa iti dai seama ca parca stresul ti-a ramas pe malul apei, si faptul ca atunci cand te bagi in pat obosit si multumit, daca inchizi ochii vezi inca pluta miscandu-se pe apa. :)

Jasper Fforde - Cazul Jane Eyre

Daca aveti chef de o carte isteata, scrisa cu umor si fantezie puteti sa alegeti cu incredere Cazul Jane Eyre. Nu stiu cum de mi-a scapat autorul asta pana acum, dar nu se va mai intampla:). Thursday Next, personajul principal, a devenit unul dintre personajele mele favorite. Nu va asteptati la cine stie ce chestii savante, dar daca luati cartea aceasta asa cum este va va asigura cateva ore de amuzament garantat. Mi-au placut ideea de DGS - Divinitate Globala Standard, posibilitatea de a intra in romanul sau poezia favorita si, eventual, de a modifica una alta pe acolo :), amestecarea si transformarea evenimentelor istorice. M-as fi bucurat daca ar fi lasat deoparte povestea de amor a lui Thursday care e putin cam rasuflata...

Vasili Grossman - Viata si destin

Cred ca am spus ca aceasta este cartea mea preferata. Probabil si din cauza unor fragmente ca cel de mai jos:

" Din adancul intunecos s-a ivit tatal sau, cu chipul slabit si ochii lui minunati, care l-au uluit prin expresia lor cu neputinta de redat. Mainile batrane, slabe, batatorite au imbratisat grumazul fiului, iar in aceasta miscare spasmodica a bratelor vlaguite, de batran, care il cuprinsesera de dupa gat pe tanarul ofiter era exprimata o sfioasa jeluire si atata durere, atata implorare de ocrotire, incat Ersov a putut raspunde doar intr-un singur fel la toate acestea - izbucanind in lacrimi."

Despre aceasta carte poti scrie analize savante, dar din punctul meu de vedere esential este faptul ca Grossman ne cere ca atunci cand teoretizam despre comunism si nazism sa nu uitam de nenonorocirile oamenilor si de durerea pe care acestea le-au provocat. Cititi cartea aceasta fara graba, asezat pentru a-i surprinde profunzimea si frumusetea.

PS: Multumesc editurii Polirom ca s-a gandit sa o reediteze:)

Trecem pe langa oameni fara sa ii vedem. Suntem atat de acaparati de noi si de trairile noastre incat uitam sa privim la cei de langa noi. Si, uneori se intampla ceva care ne aduce aminte ca ne grabim inutil, ca ne consumam timpul ce ni s-a dat cu lucruri stupide, ca ne-am uitat prietenii. Nu ne gasim timp sa ne vedem, sa vorbim, sa traim. Inventam tot felul de scuze: ca e prea frig afara, ca timpul nu ne permite ca..., si ca...Sau atunci cand ne intalnim ne temem sa aratam cat suntem de vulnerabili de fapt pentru ca ceilalti ar lua acest lucru ca pe un semn de slabiciune. Si toti suntem niste supraoameni...nimeni nu mai sufera, nimeni nu mai are angoase, nimeni nu se mai dezvaluie in fata celuilalt. Nu mai stim sa gasim sau sa oferim umarul pe care sa se planga . Nu mai stim sa-l simtim pe celalalt alaturi, suntem prea egoisti pentru a dori sa-i impartasim durerea. Ne protejam de sentimente prea puternice pentru ca "nu se face". Incepem sa aseptizam tot, sa uitam ca ceea ce ne face oameni este tocmai puterea de a impartasi, de a fi alaturi de cei care au nevoie de noi. Nu mai stim sa cerem ajutor , ne inecam in noi insine, disperati si tacuti. Pierdem ceva esential, si nici macar nu ne dam seama de acest lucru.

Watching Bones....serie dupa serie :)

Umberto Eco - Cimitirul din Praga

Il banuiam pe Umberto Eco de simpatii ascunse pentru romanul popular al vremurilor trecute de cand citisem Supraomul de masa. Dat fiind faptul ca acele carti mi-au populat copilaria cu Rocambole, Pardaillan si mai stiu eu ce eroi, nu puteam decat sa ma bucur ca snobismul intelectual l-a ocolit pe eruditul Eco. In Cimitirul din Praga, Eco aseaza sub forma unui astfel de roman intamplari reale ale epocii pe care o evoca. Nici nu cred ca ar fi putut scrie altfel despre acele vremuri pline de tot felul de intrigi, situatii incredibile si afaceri dubioase. Francmasoni, iezuiti, rusi, satanisti si evrei care vor sa conduca lumea se regasesc in paginile acestei carti, fiecare construindu-si propria versiune a adevarului in functie de nevoi. Leo Taxil (printre altele, autor si al Bibliei Hazlii),Diane Vaughan, Maurice Joly (sursa de inspiratie dovedita pentru Protocoalele Inteleptilor Sionului) sunt, oricat ar parea de bizar, personaje care au trait cu adevarat si care au influentat intr-un fel sau altul vremurile in care au trait. Ii mai gasim aici pe Garibaldi si Dreyfus. In plus, ca in orice roman de gen, Parisul insusi este un personaj in sine. Cartea are insa o miza mult mai serioasa: ne arata ca istoria este scrisa de invingatori; ca politica a fost intotdeauna lipsita de principii, ca manipularea maselor nu este exclusiv contemporana. Ne mai arata ca in orice epoca s-au gasit oameni dispusi sa-si serveasca doar propriile interese, fara nici o urma de mustrare de constiinta. Ca lumea isi identifica si azi, ca si atunci dusmanul sub forma evreului, a masonilor sau a oricarui grup devenit brusc intolerabil. Sub forma unui roman cu tenta rocambolesca, Eco ne pune, ca de fiecare data pe ganduri.

Cabalistul - Geert Kimpen

Cartea aceasta m-a cucerit de cum am deschis-o. De ce? Pentru acest citat din Nietzsche: " Rau rasplatit e un invatator, daca ramai mereu scolarul lui". Pentru o persoana ca mine, care a dus permanent lipsa unui magister acest citat este foarte important...
Dincolo de acest motiv personal, Cabalistul este o carte frumoasa, dar dificila. Este o carte care poate fi citita in mai multe chei, dintre care poti alege care sa iti ramana in minte si in suflet. O poti citi in cheie istorica si atunci poti gasi multe motive de carcoteala daca esti familiarizat cat de cat cu vietile celor din carte (Isaac Luria sau Hayim Vital); o poti citi ca pe o poveste de dragoste nefericita sau o poti citi ca pe o carte a initierii. Cartea are 72 de capitole, fiecare purtand unul dintre numele lui Dumnezeu. Din acestea se poate compune, daca sunt rostite intr-o anumita ordine, numele cu neputinta de rostit al lui Dumnezeu. Iubirea, milostenia, smerenia, credinta, prietenia sunt puse la indoiala, sunt discutate pentru a le surprinde esenta adevarata. Fiecare discutie din carte este o mica bijuterie, te face sa privesti lucrurile dintr-o noua perspectiva si in acelasi timp iti da sentimentul ca abia zgarii suprafata unui bloc de marmura care ascunde multa intelepciune.
O carte care iti da de gandit, care te uimeste prin bogatia culturii pe care o prezinta, care iti deschide o lume.

Cartile mele